FOTO La serviciu pompier, acasă pictor de icoane

În timpul serviciului participă la misiuni de salvare şi de stingere a incendiilor, iar timpul liber şi-l ocupă pictând ca un profesionist. A expus zeci de icoane pe lemn în Focşani, Buzău şi Brăila.

Printre colegii săi pompieri de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Vrancea, plutonierul Marius Daniel Boian se distinge prin pasiunea de a picta.

Dacă în timpul serviciului participă de pe poziţia de şofer pe maşina de pompieri la misiuni de salvare, timpul liber şi-l alocă în mare parte talentului cu care a fost înzestrat. Mărturiseşte că înclinaţia spre artă a dobândit-o  încă din copilărie.

„În şcoala generală pictam portrete, făceam caricaturi, desenam peisaje din imaginaţie sau făceam reproduceri ale unor tablouri. Dar n-am reuşit să-mi şlefuiesc darul cu care m-a înzestrat Dumnezeu decât abia după efectuarea stagiului militar”, povesteşte Marius Daniel.

Absolvent al Şcolii de Artă

Acesta spune că timp de trei ani, în perioada 1997 – 2000, a urmat cursurile Şcolii de Artă din Buzău, mediul de acolo şi cunoştinţele acumulate punându-şi deplin amprenta asupra sa.

„Acolo am învăţat abc-ul picturii, tainele picturii în ulei, desenul în creion, cărbune sau tuş, tehnici deosebit de importante pentru orice aspirant la o carieră de artist plastic. În timpul şcolii am participat şi la expoziţii la Buzău şi Brăila”, completează pompierul artist.

La Brăila a expus, la toate marile manifestări culturale, zeci de icoane pe lemn, la Galeriile de Artă din zona centrală a oraşului. Practic, în oraşul cosmopolit de la Dunăre, a adus icoane inedite, pictate pe lemn, meşteşugite cu foiţă şi chiar şi cu pănuşi de porumb.

Icoane cu foi de porumb

Şansa i-a surâs la finalizarea şcolii, pentru că şi-a găsit o slujbă în domeniu la un atelier de pictură de icoane din oraşul său de baştină, experienţă, iarăşi, interesantă care l-a ajutat să înveţe tehnica picturii bizantine, realizând icoane pe lemn, sticlă sau chiar foi de porumb.
În anul 2006, a fost nevoit să întrerupă activitatea la atelierul din Buzău pentru a o urma pe soţia sa, angajat al Ministerului Administraţiei şi Internelor, la Focşani, unde a primit repartiţie. Odată stabilit aici, Marius s-a angajat la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, ca şofer pe autospeciala de intervenţii, dar dragostea pentru pictură nu a abandonat-o.

Pasiunea costă

„Serviciul este serviciu, iar de pictat mă ocup doar în timpul liber. Cu colegii mă împac foarte bine, iar familia mă sprijină în tot ceea ce fac. E adevărat că pasiunea mea implică multe costuri. De la achiziţionarea lemnului tratat, cumpărarea de culori, pensule şi până la banala foiţă, toate înseamnă bani. În plus, pentru a putea picta icoane trebuie foarte multă muncă de documentare”, precizează Marius Daniel Boian.

Mărturiseşte că l-ar fi tentat o carieră artistică, dar la români, artiştii nu sunt apreciaţi la valoarea lor, pentru că oamenii preferă să cumpere kitsch-uri, în loc să-şi achiziţioneze o lucrare valoroasă, care poate dăinui peste ani.

Cele mai multe icoane pe care le lucrează le oferă prietenilor şi colegilor.

"Când merg la o nuntă sau la o petrecere îmi face plăcere să ofer cadou o icoană, de care beneficiarul îşi va aminti cu plăcere", mai spune Marius Boian.

Mai puteţi citi:

Elevii din Focşani, parteneri ai pompierilor şi poliţiştilor în situaţii de criză

A luat fiinţă Asociaţia „Pompierii Vrânceni”