Cum gândea „economistul“ Mihai Eminescu: „Condiţiunile plăcintei noastre constituţionale sunt economice“
0Mihai Eminescu este atât de actual şi astăzi, prin textele economice publicate în ziarele vremii, în care utilizează cunoştinţe solide despre probleme lumii.
La 169 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, poetul naţiunii încă uimeşte cu genialitatea sa, cultura sa fiind una vastă şi în domeniul economiei, fără ca acesta să fi fost economist de profesie.
Încă din studenţie, Eminescu a fost un mare pasionat al operelor clasicilor economiei de la acea vreme, precum Adam Smith şi Karl Marx, şi s-a implicat acest domeniu exact ca un cercetător ştiinţific, având acest dar de a surprinde realităţile economice şi a le reda.
“Aprecierea că Mihai Eminescu a fost şi un remarcabil economist, de aleasă ţinută intelectuală şi morală, se sprijină nu atât şi nu în primul rând pe ceea ce a dat el nou în comparaţie cu înaintaşii şi contemporanii săi, români şi străini, în teoria categoriile economice, a studiilor şi numeroaselor articole vizând fenomene, procese şi investiţii economice din ţara noastră, studii şi analize tratând probleme sociale din România, în lumina stărilor contextuale ale timpului respectiv, cât pe neobosita sa strădanie de a studia şi explicita conţinutul şi particularităţile fenomenelor şi proceselor noastre social-economice”, susţine prof. dr. Dumitru Bodnariuc.
În gândirea lui Eminescu, punctul de plecare a fost constatarea sărăciei poporului român. El spunea că "cel mai mare rău pentru un popor este sărăcia" şi că o condiţie a civilizaţiei statului este civilizaţia economică.
Viziune economică
“Ţăranul trebuie să muncească o vară pentru a plăti un obiect de lux cumpărat din străinătate. O naţiune care produce grâu poate trăi foarte bine, dar niciodată nu va putea să-şi îngăduie luxul naţiunilor industriale înaintate. Şi ce e într-adevăr o naţiune agricolă pe lângă una industrială? Mocanul nu a deprins meşteşugul şi de acea câştigă într-un an cât câştigă meşterul din străinătate într-o zi”, susţinea Eminescu.
La acea vreme, nimeni nu a făcut mai frumos apologia producătorului decât a făcut-o el:
“Condiţiunile plăcintei noastre constituţionale, a libertăţilor publice, de care radicalii se bucură atâta, sunt economice: temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc, care produce ceva, care punând mâna pe o piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită, care face din marmură statuie, din in pânzătură fină, din fier maşini, din lână postavuri. Este clasa de mijloc în asemenea condiţiuni? Poate ea vorbi de interesele ei?”, erau semnalele pe care le trăgea economistul Eminescu.
Practic, Eminescu înţelegea nedreptatea care se ascundea sub diviziunea internaţională a muncii. El a fost şi un mare apărător al sistemului protecţionist românesc, promovând din răsputeri producătorii români.
“Din scrierile economice ale lui Eminescu rezultă: 1) exactitate, conştiinciozitate şi corectitudine în cercetarea fenomenelor descrise; 2) polemicile sale (necruţătoare) sunt făcute numai şi numai în slujba interesului naţional; 3) concepţia sa unitară despre economia politică privită ca factor esenţial al propăşirii şi al independenţei economice, sociale şi politice a României, concepţie a cărei actualitate este de netăgăduit. Foarte interesante sunt analizele critice, fundamentate pe o temeinică documentare, despre deficitele bugetare existente în perioada analizată a anilor 1862 – 1879”, potrivit conf. univ. dr. Grigorie Lăcriţa.
Eminescu era adeptul teoriei economice potrivit căruia omul produce mai mult decât consumă, referindu-se în special la gospodăriile ţărăneşti, dând de înţeles că de pe urma muncii oamenilor de la ţară trăieşte o întreagă societate.
“Dacă Eminescu ar fi fost numai poet, ar fi dispreţuit substratul material al unei naţiuni. Fiindcă a fost şi gânditor, el şi-a dat seama de valoarea lui imensă pentru consolidarea şi puterea naţiunii. De aceea a dat atâta importanţă fenomenelor care se petrec în subsolul vieţii naţionale, fenomenelor economice. Eminescu a fost nu numai cel mai mare poet între poeţi, dar a fost, alături de alţi poeţi între economişti, singurul economist între poeţi. Eminescu a avut o concepţie integrală asupra fenomenelor economice. El a dat o interpretare proprie acestor fenomene, iar metoda lui se integrează în metodele cele mai moderne ale acestei ştiinţe”, scria în 1935 Mihail Manoilescu.
CITIŢI ŞI:
Citate celebre ale gazetarului Eminescu. „Cel mai mare rău pentru un popor este sărăcia“
Cum a ajuns Eminescu la un pas de a deveni actor