Cum a plătit un tovarăş director pentru indolenţa de a sta la "căldurică" în cumplita iarnă din 1954
0Documentele oficiale ale vremii nu pomenesc mare lucru despre amploarea iernii anului 1954 în Vrancea, considerată cea mai aspră din câte au fost vreodată.
Zăpezile căzute la începutul anului 1954 au rămas în istorie ca fiind cele mai mari din punct de vedere cantitativ căzute vreodată, iar Focşaniul nu a fost ocolit de fenomenul meteorologic acum 60 de ani.
Populaţia oraşului de atunci era mai puţin numeroasă, nu existau nutilaje de îndepărtare a zăpezii, nici tehnologia avansată de astăzi.
De altfel, Partidul Muncitoresc Român nu încuraja dezbateri despre situaţii care îl depăşeau pe „omul comunist”. Nu se putea vorbi deschis despre cum, uneori, vitregiile naturii depăşeau posibilităţile timpului şi nici nu se aducea vorba despre dramele umane, care, cu siguranţă, s-au petrecut în timpul iernii 1954.
Forurile locale au încercat să gestioneze cele câteva săptămâni cumplite de iarnă, dar în documentele vremii s-au abţinut sa recunoască, pe fată, greutăţile. Cu toate acestea, organele vremii au fost nevoite să menţioneze în scriptele oficiale, chiar şi voalat, unele neajunsuri ale iernii 1954.
Astfel, într-o sedinţă de bilanţ din 22 martie 1954 s-a discutat, retrospectiv, problema transporturilor în Raionul Focsani , teritoriu care încorpora oraşul Focşani şi avea ca limite teritoriale la Nord- Garoafa, la Sud -Dumbrăveni, la Vest- Andreiaşu si la Est -Vulturu şi anume că s-a reuşit să se obţină oarecum rezultate mulţumitoare la aprovizionarea cu lemne a populaţiei, ţinându-se seama de greutăţile întâmpinate din cauza viscolului.
Se recunoaşte în raport că, de fapt, nu s-au asigurat cantităţile necesare de lemne pentru aprovizionarea populaţiei.
Un domeniu în care comuniştii au consimţit că nu au îndeplinit planul la încasări a fost cel de colectare a impozitelor.
În acea iarnă cumplită, pentru că vremea aspră şi viscolul au împiedicat munca de control pe teren, conducerea Secţiei Raionale de Impozite şi Taxe abia a adunat 2-3 zile de muncă în cursul lunii februarie 1954, astfel că agenţii fiscali şi inspectorii, fiind lipsiţi de acest ajutor şi stimulent, nu au executat planurile.
De asemenea, din cauza vremii, lucrările, în general de construcţii şi transporturi au avut de suferit.
Concret, se detaliază în raport că organele de partid cu rol în conducere s-au deplasat în câteva comune, iar inspectorul şef I. Atanasiu, ducându-se la Suvorov (comuna Dumbrăveni de azi), a fost blocat aici timp de 5 zile. Bineînţeles că doar iarna şi viscolul au reuşit să împiedice o aşa autoritate să revină la sediu, deşi distanţa la care se afla nu depăşea 20 de km.
Într-un alt document din vremea respectivă găsim pomenită o fermă de porci din comuna Slobozia Ciorăşti, unde majoritatea funcţionarilor gospodăriei de partid locuiau la Focşani şi au fost surprinşi de viscol.
De exemplu directorul unităţii, care locuia în Focşani, la aproximativ 10 km distanţă de fermă nu a putut veni la muncă.
„Tovarăşul director în loc să stea în cadrul gospodăriei pentru a lua măsuri de prevenire a înzăpezirii drumurilor şi îngrijirii animalelor care erau predispuse pieirii, a lipsit 12 zile din gospodărie, stând acasă nepăsător”.
Ce a urmat, era limpede de înţeles în acele vremuri, tovarăşul director plătind cu funcţia pentru greşeala de a nu fi rămas să doarmă la fermă, cu porcii.
Mai puteţi citi:
Braşovul este cunoscut pentru iernele grele cu ger năprasnic, chiar dacă nămeţii de zăpadă nu sunt atât de mari ca în sudul ţării unde este viscol. Braşovul deţine un record absolut de frig înregistrat acum 72 de ani.
Iarna din '63, anul în care lacul de acumulare de la Bicaz a fost traversat cu tractorul
Anul 1963 le-a adus locuitorilor din judeţul Neamţ o iarnă cumplită, cu zile geroase şi zăpadă din abundenţă. Din acel an datează istoria unei traversări a lacului Izvorul Muntelui de pe un mal pe altul, cu tractorul, suprafaţa lacului fiind îngheţată bocnă.