Care sunt diferenţele între Curmătoarea, Depănătoarea şi Torcătoarea, ursitoarele legendare care ne stabilesc destinul

Se spune că destinul omului este sortit încă de la naştere, prin puterea ursitoarelor, aceste zâne, în număr de trei, care în folclorul românesc simbolizează naşterea, viaţa şi moartea.

Cele trei ursitoare, care îşi fac apariţia în nopţile fără soţ cu rolul de a decide soarta pruncului nou-născut, sunt întruchipate în mod diferit.

Astfel, zâna care simbolizează naşterea ţine în mână o furcă şi un fus, cea care reprezintă viaţa toarce fusul vieţii, în timp ursitoarea moarte întrerupe acest fir, fiind cea care decide în legătură cu momentul când viaţa unui om se sfârşeşte.

De altfel, aceste personaje mitologice au fost denumite în anumite legende Ursitoarea, Soarta şi Moartea.

Potrivit folcloristului Marcel Olinescu, legenda ursitoarelor este legată de perioada lui Alexandru cel Mare, cunoscut şi sub numele de Alexandru Macedon, unul dintre cei mai mari conducători militari din istorie, care a trăit între anii 356-323, înainte de Hristos.

“Se crede  că Alexandru Macedon a luat nişte apă vie de la izvorul din care se scălda regele Ioan. Apa i-a fost furată de trei servitoare, care bând-o şi rămânând de atunci veşnic tinere, Dumnezeu le-a pus să ursească viaţa oamenilor. Ele trăiesc toate la un loc, într-o casă frumoasă ca un palat. Acolo e o sală mare, cu mii şi milioane de candele, ce lucesc ca nişte stele pe cer. Acestea-s vieţile oamenilor. Îndată ce se naşte un copil i se toarnă în candelă untdelemn, de către ursitoare, atât cât îi va fi viaţa lui de lungă. În fiecare clipă sute de candele se aprind şi sute se sting, întocmai ca vieţile oamenilor”, explică Marcel Olinescu în Mitologia Românească.

Ursesc doar noaptea

Folcloristul spune că ursitoarele merg în casa fiecărui copil care se naşte, doar noaptea, pentru a le ursi viaţa. În casa unde merg, moaşa copilului trebuie să se îngrijească să pună trei zile la rând mâncare pe masă, de obicei pâine, sare şi apă. 

Ele se aşează în jurul leagănului şi începu să-i spună micuţului câţi ani va trăi, ce-o să facă, cum va muri, adică aşa cum îi va fi viaţa. Cea mai diferită ursitoare, conform folcloristului, este "Moartea".

Trăieşti după cum se îmbracă Moartea

“Ursitoarea aceasta se va îmbrăca în fiecare zi altfel. Într-o zi e ca o domniţă şi camera ei din palatul lor străluceşte de bogăţii. Cei cărora li se urzeşte viaţa ursitoarei din acea zi, vor trăi zile fericite şi în bogăţii. Dar aceştia sunt puţini. În altă zi ea se îmbracă ca un negustor, ori ca un muncitor. Aşa va fi şi viaţa celor născuţi în acea zi. În altă zi se îmbracă cu haine ţărăneşti. Toţi copiii  care se nasc în ziua aceea vor munci din greu şi-şi vor câştiga pâinea cu sudoarea frunţii lor, iar altădată se îmbracă în haine zdrenţuite iar casa ei se preface într-un bordei sărac, în care nu se găsesc nici de unele. E ziua celor fără de noroc în viaţă şi a căror avere pe pământ e numai sărăcia. Aceştia sunt cei mai mulţi”, precizează Marcel Olinescu.

Legenda mai spune că ursitoarele trăiesc doar din mâncare de furat, astfel că la toate evenimentele la care merg se ospătează cu ce găsesc în fiecare casă.

În popor, cele trei ursitoare mai sunt denumite, eufemistic, Torcătoarea-care toarce fusul vieţii, Depănătoarea, care deapănă ghemul vieţii şi Curmătoarea-care rupe firul firul vieţii.

Tradiţiile din România legate de participarea ursitoarelor naşterea micuţilor sunt diferite.

În Vrancea spre exemplu,se spune că în prima noapte de după naştere moaşa copilului pune pe masă o farfurie cu pâine, bani, sare, un pahar cu vin, busuioc şi lumânări. Atât mama pruncului nou născut, cât şi moaşa lui trebuie să doarmă pe partea dreaptă, ca să ţină minte visul profetic transmis de ursitoare cu privire la viitorul copilului.