100 de ani de la moartea eroică a Ecaterinei Teodoroiu. Care au fost ultimele cuvinte pe care le-a rostit înainte de a-şi da ultima suflare

Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitioneşti, judeţul Vrancea, iar după patru ani autorităţile au decis realizarea unui monument în cinstea Ecaterinei Teodoroiu şi mutarea osemintelor la Târgu Jiu.

Marţi, 22 august, se împlinesc 100 de ani de la moartea eroinei de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu, pe câmpul de luptă de la Varniţa şi Muncelu.

În data de 4 august a plecat pe front cu regimentul pe care îl comanda, iar pe 21 august a intrat în focul luptelor înverşunate de pe platoul Muncelului. 

O zi mai târziu, aflată în fruntea plutonului pe care îl comanda, ca sublocotenent, ea a fost împuşcată de două ori în piept, nu înainte de a rosti cuvintele: „Înainte băieţi, sunteţi cu mine!”.

A doua zi a fost citată pe Ordinul de zi N-o 1 de către Comandantul Regimentului 43 / 59 Infanterie Lupeni: „Eroina de la Jiu şi-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deşartă ambiţie, numai din dragoste de-a apăra pământul ţărei noastre, cotropită de duşmani. Ecaterina Teodoroiu a fost la înălţimea celor mai viteji apărători ai ţărei sale, pe cari i-a întrecut prin puterea, cu care îşi înfrângea slăbiciunea femeiască, ştiind să dovedească vigoarea bărbăţiei de trup şi suflet şi calităţile întregi ale unui ostaş, îndrăzneţ, neobosit şi plin de entuziasmul de-a se face folositor cu orice preţ", sunt câteva dintre cuvintele citite a doua zi de către comandanţii eroinei.

Ecaterina Teodoriu a fost prima femeie sublocotenent din armata română. În anul 1916 avea doar 22 de ani când a solicitat să participe la război, ca voluntar la regimentul de infanterie. A participat la luptele din Oltenia din Primul Război Mondial, fiind rănită la picioare şi umăr, dar nu a renunţat la ideea sa de a lupta pe front pentru eliberarea ţării, iar în primăvara anului 1917, după mai multe luni de spitalizare. Pentru curajul ei,  a fost decorată cu Virtutea Militară de Război şi înaintată la gradul de sublocotenent.

Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitioneşti, judeţul Vrancea, iar după patru ani autorităţile au decis realizarea unui monument în cinstea Ecaterinei Teodoroiu şi mutarea osemintelor la Târgu Jiu.

Ceremonia de mutare a osemintelor a fost una plină de fast, după cum spun istoricii. Duminică, 5 iunie 1917, la ora 16.00, au fost aduse osemintele eroinei, cu trenul ,de la Pufeşti la Focşani. Acestea au fost depuse la Capela Militară.

“Coşciugul cu osemintele eroinei a fost dus pe un afet de tun tras de şase cai albi, pe şoseaua Mărăşeşti-Focşani, fiind întâmpinat de detaşamente din toate unităţile Garnizoanei Focşani. Luni, 6 iunie, a fost organizat un pelerinaj la Capela Militară, când populaţia a depus flori pe sicriul eroinei. La ora 14.30, coşciugul a fost îmbarcat într-un vagon mortuar îndreptându-se spre Târgu Jiu”, spune profesorul de istorie focşănean Cezar Cherciu.

În lucrarea sa, Însemnări cu privire la oraşul Focşani, I. M. Dumitrescu notează despre cum au decurs evenimentele.

“Detaşamente din toate unităţile garnizoanei, în frunte cu muzica Regimentului 50 Infanterie, au întâmpinat sfintele moaşte, la 2 km. În afară de oraş, pe drumul Mărăşeştilor...La sosirea carului mortuar, corurile şi muzica Regimentului 90 Infanterie, toate şcoalele au intonat în chip măreţ „Imnul Regal”...Cortegiul a străbătut Calea Cuza Vodă, strada Centrală, strada Mare, Bulevardul Carol până la Capela Militară, unde s-a depus sicriul cu osemintele”.

Pe 9 iunie, coşciugul a fost depus în cavoul monument din faţa Primăriei Târgu Jiu.

În Vrancea, Ecaterina Teodoroiu are două monumente ridicate de autorităţi, unul  în comuna Fitioneşti, unde a fost mormântul eroinei şi altul la Muncelu, acolo unde a murit în lupte.