Video Pomicultura, o aventură pe cont propriu. Ce fructe produse în România vom mai avea la raft în anii următori. „Va fi foarte greu”

Pomicultorii afectați de înghețul târziu din primăvara trecută au primit în aceste zile vestea că vor putea solicita sprijin, cae se acordă din fonduri europene. Banii, mai puțini decât sperau, acoperă în mică parte pierderile. Provocările climatice, pe de altă parte, îi obligă să se adapteze testând soluții.

Două episoade de îngheț produse în primăvara anului trecut, în martie, respectiv aprilie, i-au lăsat pe mulți proprietari de livezi fără cea mai mare parte din producție. A avenit apoi arșița, în vară, și a terminat ce aproape prin miracol scăpase temperaturilor negative înregistrate câteva nopți la rând în perioada de înflorire. Ministerul Agriculturii a anunțat recent că pentru pagubele suferite se va acorda un ajutor financiar de maximum 10.180,6 lei/ha (echivalentul a 2.000 euro/ha) dacă gradul de afectare a fost de cel puțin30%, atestat prin documente oficiale de calamitate. La nivelul întregii țări sunt vizate de această măsură aproximativ 8.800 ha de livezi, iar banii ar urma să le fie virați până la data de 30 aprilie 2026 fermierilor care înaintează cererile la APIA. 

Fermierii așteptau ca această mână întinsă să vină mult mai devreme și ajutorul să fie ceva mai generos, pentru că 2.000 euro/ha acoperă doar o foarte mică parte din pierderi. Cheltuielile pentru cultura din 2026 deja au început, după un an 2025 în care producătorii au dat bani, nu au încasat, iar financiar sunt cel puțin strâmtorați.

La Brabova este cea mai mare fermă pomicolă din județul Dolj. Sunt peste 80 ha plantate, iar în acest an proprietarul are în plan să completeze cu încă 6-7 hectare. Cultivă cinci specii pomicole – cais, păr, prun, cireș și vișin -, plantația este una tânără. Mai puțin de jumătate din suprafață este deja pe rod, astfel că proprietarul a solicitat ajutor pentru 32 ha afectate, pomii maturi, pe rod, chiar dacă afectată a fost întreaga cultură.

La înghețul din martie cei mai expuși au fost caișii, un soi de păr și un alt soi de prun. Ca și alți pomicultori, Daniel Pavel a intervenit cu baloți de paie, făcând focuri în livadă pentru a crește cu câteva grade temperatura. În plus, și-a dovedit utilitatea și un alt utilaj de generat abur cald, achiziționat tocmai pentru astfel de încercări.

Al doilea val de frig, cel din aprilie, a prins și mai mulți pomi în floare. A durat patru nopți, iar efectele au fost devastatoare. „N-am mai avut baloți de paie și, oricum, ne-a prins cu toate speciile pomicole înflorite. E dificil să crești cu 5-6-7 grade temperatura aerului când ai o distanță de 3 km lungime pe 500 de m lățime. Este aproape imposibil”, a explicat fermierul, pentru „Adevărul”. Nici utilajul de produs abur cald n-a mai putut salva situația, fiind temperaturi de minus 7 grade Celsius.

Fermierul avea în derulare contracte cu mai multe lanțuri mari de magazine, or pe raft a mai ajuns 2-3% din producția preconizată, adică ceea ce a scăpat miraculos de îngheț și, ulterior, de arșiță, un fenomen care se tot repetă în sudul țării.

„A fost dificil, pentru că a urmat o perioadă de vară care a fost nu doar secetoasă. În pomicultură sunt și alte efecte în afară de secetă. Este căldura foarte puternică, care usucă pământul, crapă pământul, iar căldura de afară se duce pur și simplu prin crăpături la rădăcinile pomilor și-i omoară. Am avut o pierdere destul de mare, la pomii tineri mai ales, pentru că tot plantăm, tot ne extindem, vreau să ajungem undeva către 95-100 de hectare în anii următori”, a continuat fermierul.

Udarea pomilor s-a dovedit insuficientă, așa că a început lupta folosindu-se și alte mijloace.

„Noi am făcut niște tratamente cu un tip de îngrășământ care ajută pomii să reziste mai ușor la stresul termic, dar pomii tineri nu rezistă”, a detaliat Daniel Pavel.

Inițial se vorbea de acordarea unui sprijin de 3.000 euro/ha. Suma s-a micșorat, însă și mai important este când vin banii, pentru că, explică fermierul, dacă se dau în ultima săptămână din aprilie vor veni extrem de târziu. „Nu pentru mine, ci în general pentru pomicultori. Pentru că noi până atunci trebuie să fi făcut foarte multe tratamente la pomi. Până atunci vor fi căzut și petalele, florile, la toate speciile, vor fi început deja să crească fructele și până atunci trebuie făcute foarte multe tratamente în plantațiile pomicole”, arată Pavel.

2.000 euro/ha, pe de altă parte, este o sumă care acoperă extrem de puțin din venitul estimat din valorificarea producției pe care nu l-au mai avut. Tot puțin este și dacă suma se raportează la cheltuielile pe care pomicultorii le fac, spuen fermierul.

Fermierii au raportat, în 2025, și pagubele generate de temperaturile de cuptor, însă deocamdată pentru acest fenomen meteo nu sunt semnale că s-ar acorda despăgubiri. Din două hectare de vișini i-au rămas, din cauza arșiței, doar 20 de pomi, spune Daniel Pavel. „Nici nu știu ce să fac, dacă să completez sau să-i scot și pe cei 20 și să pun altceva. Să pun prun, să pun altceva, cu un alt tip de portaltoi, pentru că și portaltoaiele de cireș și de vișin sunt mult mai sensibile la arșiță decât portaltoiul de prun, spre exemplu”, a explicat pomicultorul.

Pe ce să se axeze pentru a limita cât de mult se poate eventualele pagube este o problemă care-i macină foarte mult pe pomicultori. Merii sunt mai rezistenți la înghețul de primăvară și la secetă, în schimb necesită foarte multe tratamente. În plus, au nevoie de condiții speciale de depozitare. Părul ar putea fi o alegere când te gândești că rezistă mai bine la îngheț, dar și asta depinde de soi, soiurile timpurii fiind mult mai expuse.

Firmele de asigurare evită să încheie polițe pentru culturile pomicole, explică fermierul, așa că singura modalitate de a se pune la adăpost este să caute alte și alte soluții de protecție. Anul trecut a cumpărat nebulizatoare, tunuri de căldură pe motorină, pe care să le monteze pe tractoare și, în eventualitatea unui nou îngheț târziu, să acționeze. A achiziționat, de asemenea, soiuri de cais cu înflorire mai târzie, recomandate ca fiind mai rezistente la îngheț, însă „la temperaturi de minus 8 grade, minus 7 grade, nu ai ce să faci, este groaznic de greu să poți să protejezi pomii la acest nivel de temperatură”.

În asemenea condiții, vine firesc întrebarea: vom mai putea alege de pe raft caise și piersici produse în România? „Va fi foarte greu”, este răspunsul fermierului, chiar dacă nu a epuizat toate încercările. A achiziționat de asemenea o plasă specială pe care are în plan să o monteze astfel încât să acopere pomii iar căldura generată cu tunurile de căldură să nu se disperseze rapid.

„Și asta este o altă investiție mare pe care trebuie să o fac, nu am încotro. Încerc să iau măsuri să ne ajute totuși să avem o predictibilitate a producției an de an și să nu mai depindem atât de mult de fenomenele meteo, dar este greu”, mai spune fermierul.

Tot plasele l-au ajutat, cu doi ani în urmă, să salveze 10% din producția de cireșe decimată de ciori. A încercat o sumedenie de metode, niciuna infailibilă, de la tunuri pe bază de gaz și aparate electronice care emit sunete ce imită păsări de pradă, la benzi reflectorizante și vuvuzele cu care angajații încercau, de dimineața până seara, să îndepărteze ciorile. A încercat chiar și cu o dronă, totul a fost în zadar, salvând foarte puțin din producție doar după ce a acoperit o parte din livada de cireși cu folie. În primăvară va continua procesul, pentru că între timp a achiziționat și stâlpii necesari și cablurile din oțel, având în plan să protejeze cu folie toată suprafața de aproximativ 20 ha de cireși.

O altă încercare a reprezentat-o gândacul păros, care afectează pomii atunci când sunt în floare. Fermierii nu pot face tratamente cu insecticide, pentru că ar afecta polenizarea cu albine, așa că și pentru asta a apelat la soluții empirice, adunând gândacii cu mâna sau plasând găleți cu balsam de rufe, dar a fost nevoie de 2.500 de găleți.

Fermierii fac toate încercările pe cont propriu, iar aceasta este o altă nemulțumire. „Nu mi se pare corect ca noi, pomicultorii, să facem aceste experimente pe cheltuielile noastre, nu știm cu ce rezultate, și institutele de cercetare din țara noastră să nu vină cu nicio soluție la un fenomen (n. red. - înghețul târziu) care este an de an, afectează an de an toate plantațiile pomicole. Anul trecut a afectat toată producția de fructe, la nivelul întregii țări, nu a fost doar regional, așa cum se întâmpla în anii trecuți”, semnalează fermierul.

„Cred că o soluție foarte bună ar fi să se planteze în medii protejate caișii și cireșii” 

Când s-a confruntat cu problema gândacului păros a discutat inclusiv cu fermieri din Italia, care i-au relatat că au avut-o, însă cu foarte mult timp în urmă, între timp reușind să scape de acest dăunător.

Dacă fermierii ar reuși să controleze toate riscurile, profitul, pe de altă parte, nu s-ar lăsa așteptat. Cea mai profitabilă cultură este cea de cireș, urmată de cea de cais, spune Daniel Pavel.

„Cred că o soluție foarte bună ar fi să se planteze în medii protejate caișii și cireșii. Din păcate, condițiile de accesare a fondurilor europene sunt atât de greu de îndeplinit încât eu unul cel puțin am încercat, dar pe urmă mi-am dat seama că mai bine îmi susțin singur cheltuielile de dezvoltare”, a semnalat fermierul. Ar fi reușit doar creând condiții artificiale pentru a îndeplini standardele din ghid, însă spune că a ales să renunțe, iar asta după ce a făcut ceva cheltuieli pe studii pedologice și îndeplinirea altor pași birocratici. A lăsat și mai multe observații instituțiilor care au realizat ghidul, fără să reușească să schimbe ceva.

Un alt amănunt pe care l-a sesizat ar fi acela că fermierii sunt încurajați, prin sumele care se decontează la accesarea de fonduri europene, să achiziționezi material săditor de slabă calitate dacă nu au resurse să completeze din fonduri proprii. Un cireș sau un cais îl poți cumpăra din România cu 8 euro, sumă decontată conform ghidului, însă în Italia și Austria, de unde s-a aprovizionat pentru livada sa, prețurile sunt semnificativ mai mari, pentru produse, evident, mai bune. Alegerea materialului săditor de calitate mai slabă își va arăta însă limitele pe termen lung, explică fermierul.

Soluția ideală pentru speciile sensibile, inaccesibilă financiar

În căutările sale pentru a pune plantația la adăpost a aflat despre o soluție pe care o consideră ideală, însă inaccesibilă din punct de vedere al prețului.

„Există un alt tip de spațiu protejat, care din punctul meu de vedere este ideal pentru pomicultură. Îl produce o firmă din Canada. Eu i-am întâlnit acum câțiva ani la un târg de logistică de la Berlin. (...) Sistemul este fabulos. Este tot automatizat, se închide acoperișul și se deschide în 3 minute, la nivel de hectare, două hectare. Dar costul este undeva la 50-60 de euro metrul pătrat, adică undeva la 500-600 de mii de euro un hectar. Fără ajutor, pe niște fonduri europene, nu se justifică să faci o asemenea investiție, chiar dacă ai avea banii, pentru că nu scoți banii aceștia. Cu cât să vinzi kilogramul de cireșe, să zicem, care e cel mai rentabil, ca să poți să-ți scoți un profit atât de mare? Și în câți ani?”, a ridicat Pavel problema.

Și-a propus să realizeze în schimb, pe un hectar, un alt sistem de spațiu protejat, iar acolo ar vrea să planteze, anul viitor, cireși.

Pentru că în această perioadă ar trebui să înceapă lucrul pentru creionarea măsurilor pentru următorul exercițiu financiar susținut cu bani europeni, vorbim și de consultarea cu autoritățile din domeniu. La consultări sunt slab reprezentați, iar observațiile pe care le transmis sunt ignorate, semnalează pomicultorul.

Fermierul dă un alt exemplu, legat de subvenționarea producției de fructe. Un amănunt care pare birocratic l-a lăsat, în cele din urmă, fără subvenție.

„Realitatea nu a fost așa cum credeam noi că dacă obținem anumită producție pentru caise, uitați, este pentru caise, pentru prun, îți primești subvenția pentru prun. Și acum doi ani am avut o producție bună la pruni, dar n-am avut la caiși, pentru că, tot așa, au fost afectați de înghețul de primăvară și am avut o producție mai mică la hectar decât era prevăzut acolo. Acum mi-au cerut să le dau banii înapoi - pentru că am primit subvenția respectivă - mi-au cerut să le dau banii înapoi nu doar pentru că n-am îndeplinit condiția pentru caiși, ci și că n-am îndeplinit total, adică toată cererea. Pentru prune am îndeplinit cerințele de acolo, le-am dus facturi de unde am livrat. Și au zis, nu, domne, nu, trebuia să aduci de la prun și pentru caiși. (...) Le-am făcut contestație. Mi-au respins contestația. Până am înțeles de ce au problema aceasta. Nu le permite sistemul, soft-ul pe care îl au, să bifeze acolo - am de primit pentru pruni, n-am de primit pentru caiși. E un singur buton pentru toată cererea”, a mai relatat fermierul.

Pomicultura, mai spune fermierul, este un domeniu în care în România se explorează, iar fiecare temerar o face pe cont propriu, fără prea mare susținere din partea statului, deși producerea de fructe este un domeniu la care țara noastră este deficitară, judecând după cantitatea importată. În Franța, pomicultorii folosesc, dă Daniel Pavel un alt exemplu, pentru a combate înghețul până la anumite temperaturi, un utilaj. „Un utilaj ca acela costă undeva la 50.000 de euro și îți acoperă undeva până la 8 hectare. Dar, tot așa, îți crește temperatura undeva la 3-4 grade. Dar la ei, jumătate din valoarea acelui utilaj dă ca și subvenție prefectura. Vine un sprijin de la stat. Nu am cum să fac așa o investiție, să cumpăr acel utilaj, pentru că e foarte scump”, a mai spus fermierul.