VIDEO Filmări subacvatice în premieră realizate de un scafandru constănţean. Ce vestigii antice a descoperit scufundătorul
0Pascale Roibu, un scafandru profesionist, a filmat în premieră o parte dintre construcţiile portuare realizate de genovezi în secolul al XIII-lea, despre care se credea că sunt pierdute pentru totdeauna.
În secolul al XIII-lea, Dobrogea se afla sub dominaţia Bizanţului. Fostele colonii greceşti din vestul şi nordul Mării Negre reprezentau o ţintă extrem de interesantă pentru marinarii genovezi care aveau nevoie de noi pieţe de desfacere. Potrivit istoricului Ştefan Adreescu, autorul cărţii „Genovezi, români şi tătari în spaţiul pontic“, influenţa republicii în zona Dobrogei a început în 1261, când printr-un tratat de alianţa Bizanţul le-a predat marinarilor italieni monopolul comercial în Marea Neagră. Este anul de naştere a dominaţiei genoveze pe teritoriul pontic şi al începutului unei perioade extrem de înfloritoare, care avea să dureze timp de mai bine de două secole.
În acea perioadă, genovezii au amenajat un port la Marea Neagră şi un dig de larg care să-l protejeze de furtuni. Pascale Roibu, un scafandru profesionist, a descoperit recent o construcţie antică scufundată în apropierea Cazinoului din Constanţa. Este vorba, spune el, chiar de un segment din digul de larg, construit de către genovezi în secolul XIII. Construcţia era făcută din îngrămădiri de piatră şi bolovani. Dacă digul de larg poate fi explorat, portul a dispărut complet când s-a început construcţia actualului port.
Cu această ocazie, spune scafandrul, se poate aproxima şi nivelul cu care a crescut marea de atunci, digul fiind la trei metri sub apă, în condiţiile în care în secolul XII, digul trebuia să aibă minimum un metru la suprafaţa apei. Prin urmare, marea a crescut cu aproximativ patru metri în 800 de ani.
Conform istoricului Valentin Ciorbea, care-l citează pe dr. Mircea Roşculeţ, lucrările executate de genovezi au constat într-un dig de larg cu o lungime de 90 de metri, construit din îngrămădiri de arocamente pe direcţia nord-sud pentru a servi adăpostirii corăbiilor de valurile şi vânturile din direcţia nord-sud.
„În studii de după al Doilea Război Mondial, s-a exprimat opinia că în secolele al XII-lea şi al XIII-lea, zona dinspre port ar fi fost refăcută sau completată, ceea ce constituie o dovadă că incinta portuară a fost continuu în funcţiune. S-a precizat, de asemenea, că în port s-au mai păstrat porţiuni din «zidul genovez care se întindea de-a lungul portului» şi constituia pe cât se pare incinta oraşului în secolul XIII“, scrie istoricul Valentin Ciobea în cartea „Portul Constanţa de la Antichitate la mileniul III“.