Teorii: cum arăta în realitate Iisus Hristos. „Avea o faţă albă, o barbă frumoasă şi ochi strălucitori”
0Încă din primele secole ale creştinismului, oamenii au fost interesaţi să ştie care erau trăsăturile fizice ale lui Iisus Hristos.
Înfăţişarea lui Iisus a aprins imaginaţia multor oameni, au determinat diferite studii şi apariţia în spaţiul public a unor teorii cu privire la cum arăta Mântuitorul. Chiar şi actorii care au jucat rolul lui Hristos au alimentat această imaginaţie. Cele mai multe reprezentări sunt în icoanele bisericilor, dar şi între acestea sunt diferenţe, în funcţie de viziunea şi îndemânarea autorului.
Cu toate acestea, teologii atrag atenţia că în Noul Testament nu există relatări despre fizicul lui Iisus. „Nu cunoaştem nici înfăţişarea trupului Sau, dacă era de statură potrivită sau înaltă, nici cum arată faţă Lui, sau ce culoare avea părul capului Sau, nici ce timbru avea vocea Lui”, spune preotul profesor Ioan Rămureanu, citat de crestinortodox.ro.
Conform aceleiaşi surse, o descriere a Mântuitorului apare în scrierea apocrifă (nerecunoscută de Biserică) a lui Petru. În acest document, considerat se spune că procuratorul Palestinei, Pilat, fiind chemat de împăratul Tiberiu (14-37) la Roma, că să răspundă la învinuirile îndreptate contra lui de adversarii săi, a fost scos din închisoare spre a fi confruntat cu Simon Magul, care se dădea pe sine însuşi drept Iisus cel înviat. Dar Pilat, când l-a văzut, a răspuns în faţă celor prezenţi astfel: „Nu este El. Hristos avea o faţă albă, o barbă frumoasă şi ochi strălucitori”.
„Este de la sine înţeles că descrierea figurii Domnului Hristos de către procuratorul Ponţiu Pilat în faţă împăratului Tiberiu şi a lui Simon Magul este legendară şi nu corespunde în nici un chip figurii reale a lui Hristos cel istoric”, adaugă Ioan Rămureanu.
Nici părinţii Bisericii din primele secole creştine nu fac referiri la vreo trăsătură fizică a lui Iisus. Dimpotrivă, Sfântul Irineu (mort în anul 202) afirmă că înfăţişarea Mântuitorului nu este cunoscută. La fel, Fericitul Augustin spune: „Hristos, deşi n-a existat cu faţa aceasta cu care se înfăţişează nouă celor ce cugetăm despre El, pe care n-o cunoaştem deloc, cunoaştem totuşi ce este omul”.
Părintele Rămureanu spune că primele portrete ale lui Iisus Hristos au apărut în cercurile „gnosticilor carpocratieni, care venerau chipul lui Hristos, împreună cu chipurile lui Pitagora, Platon şi Aristotel, pe care le încoronau cu flori. Sfântul Irineu, cel dintâi care relatează această, spune că o femeie gnostică numită Marcellina, venind la Roma, în timpul papei Anicet (155-166), avea chipul lui Hristos făcut dintr-o oarecare materie într-o formă în relief”.
O descriere a chipului lui Iisus se află în scrierea „Itinerarium” a pelerinului Antonin de Placentia din Gallia, care a făcut în anul 570 o călătorie la Locurile Sfinte. Acesta spune că se afla în pretoriu o icoană a lui Iisus Hristos stând în faţa lui Pilat, unde El e înfăţişat cu o statură potrivită, o faţă frumoasă, părul uşor buclat, o mină delicată, cu degete lungi, care a fost pictată în timpul vieţii Sale şi a fost pusă chiar în pretoriu.
„Domnul Hristos era zugrăvit cu aureolă sau nimb pentru a arată Dumnezeirea Lui. În interiorul nimbului se zugrăveau literele A şi Q care simbolizau că Hristos este, că Dumnezeu, începutul şi sfârşitul”, mai spune teologul.
Hristos este deseori înfăţişat sub forma unui păstor cu un miel pe umeri, lucru care trimite la denumirea de „blândul păstor” din Biblie, sau este înfăţişat ca pescar, trimitere la chemarea celor dintâi apostoli care aveau această îndeletnicire.
„Chipul Domnului Iisus Hristos s-a păstrat, de la sfârşitul secolului al III-lea, într-un medalion frescă, în catacombă Domitillei, care se pare că reprezintă un chip consacrat cu mult înainte. În această frescă, figură lui Iisus apare puţin ovală, cu o expresie blândă şi comunicativă. Părul apare desfăcut pe creştet, întins şi revărsat pe umeri, mustaţă netunsa se împreună cu o bărba scurtă, puţin despicată jos la mijloc. Se recunoaşte în acest portret influenţa Orientului, fără să se poată preciză timpul când a apărut primul model”, afirmă preotul profesor Ioan Rămureanu.
Dintr-o scrisoare (descoperită în Anglia în anul 1865) a lui Publius Leontulus, proconsul al Iudeii, către Senatul Romei, aflată printre manuscrisele de la Vatican, reies alte relatări despre înfăţişarea lui Iisus: „Aici în Iudeea se află acum un bărbat plin de mari virtuţi care se numeşte pe sine însuşi Iisus Hristos. Bărbatul acesta este înalt la trup, cu statura dreaptă, braţele frumoase, cu mâinile lungi şi cu faţa bine proporţionată. Părul îl are pogorându-se neted şi fără luciu până la urechi şi se sfârşeşte în plete creţe până la umeri şi de la umeri în jos. De la frunte, prin mijlocul capului, părul este despărţit în două, cu cărare, după obiceiul nazarinenilor, iar faţa părului este astfel încât cu greu se poate descrie dacă are culoarea vinului sau este în floarea unei alune timpurii. Fruntea lui este lungăreaţă, ochii îi sunt căprui şi foarte vioi, obrajii fără nici o meteahnă sunt plini de rumeneală foarte plăcută, nasul şi gura, făcute cu bune măsuri şi fără cusur. Barba este destul deasă şi despărţită în două, iar lungimea ei este de un deget. Fizionomia lui este nobilă şi delicată, chipul lui are blândeţe şi oarecare seriozitate încât de la prima vedere atrage deodată şi dragostea şi respectul.”
Pe aceeaşi temă:
Cea mai scurtă rugăciune rostită de ortodocşi. „Este ca o armă nucleară“