Tânăra arestată pentru că a vândut mărţişoare ca să-i ajute pe legionari
0Luptătoarea anticomunistă Aristina Pop Săileanu a povestit în cartea devenită celebră „Să trăiască partizanii până vin americanii“ despre soarta pe care a avut-o o colegă de celulă, arestată pentru că a vândut mărţişoare ca să-i ajute pe legionari.
Într-un interviu acordat Lianei Petrescu, luptătoarea anticomunistă a retrăit anii de groază ai tinereţii sale când a fost condamnată la 22 ani de muncă silnică pentru că a activat într-o organizaţie contrarevoluţionară.
-La un moment dat, s-a deschis uşa celulei şi un gardian a întrebat: «Pop Aristina cine este?» «Eu sunt», am răspuns, dar nu mă mai puteam ţine pe picioare. M-au luat şi m-au dus la Spitalul Văcăreşti, unde era o aripă rezervată deţinutelor politice, în partea mănăstirii devenită penitenciar.
-Mănăstire pe care ulterior au demolat-o.
-Da, au demolat-o. M-au băgat într-un salon, în care am stat cu Aurica Voica, cu Lucreţia Cuşa (născută la 28 octombrie 1927 în Bulgaria, colonizată în Dobrogea, în comuna Mihail Kogălniceanu. În 1952 a fost arestată şi condamnată la 10 ani închisoare corecţională, fiind eliberată la 16 iunie 1962. Amândouă erau de la Constanţa.
Lucreţia Cuşa era închisă pentru un mărţişor, pe care îl vânduse. Securitatea a acuzat-o că vindea mărţişoare pentru a da ajutor legionarilor. Cealaltă, Aurica Voica, nici n-a avut proces… nu au găsit nici un motiv pentru a-i intenta proces, şi au ţinut-o aşa şase-şapte ani… Ulterior, ea a intrat în greva foamei, ei au făcut tot felul de verificări şi, într-un târziu, în 1954, au pus-o în libertate, arestată fiind din 1948.
Aceste fete au fost foarte drăguţe, s-au purtat aşa frumos cu mine… În celulele de sus, erau foarte multe deţinute: era doctoriţa Adela Herişescu, arestată pentru prima dată în timpul manifestaţiei din 10 mai 1946. Este judecată de Curtea Marţială Bucureşti şi eliberată prin sentinţa 524/19 iunie 1946. În 1948 este condamnată în contumacie în lotul „trotiliştilor”, fiind arestată la 24 iunie 1952. A trecut prin închisorile Jilava şi Văcăreşti, în aceasta din urmă născând un băieţel.
Era Nina Dombrovschi, arestată la 18 iulie 1953 şi condamnată la 24 ani muncă silnică pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, eliberată la 9 septembrie 1959), şi multe altele pe care le-am întâlnit în cursul celor trei ani şi o lună, cât am stat la Văcăreşti“.
În ziua următoare sosirii mele la spital, mi-au făcut radiografii şi radioscopii şi apoi m-au dus la doctorul Nicolae Popescu… Dar cu ce să mă trateze, cu aspirină? Făceam 40 de grade temperatură. Mi-au făcut analizele şi m-au găsit intens pozitivă. Vă daţi seama că eram un pericol şi pentru fetele din jur. M-au izolat… Mă împăcasem cu soarta şi-mi spuneam: Ce-o da Dumnezeu!“
Aristina Pop Săileanu (1931 – 2019) a fost fiica pădurarului Nicolae Pop din Lăpuşul Românesc, care a condus grupul de rezistenţă din Munţii Ţibleşului. Fugit în munţi în 1949, Nicolae Pop i-a avut alături pe fiul său Achim şi pe fiica sa Aristina. La 1 martie 1953 a paralizat şi a fost lăsat, la dorinţa sa, la marginea drumului în apropierea satului Poiana Botizii. A fost dus de un localnic la postul de miliţie, de unde a fost preluat de Securitate. Grav bolnav, a murit la scurt timp.
Achim Pop (născut la 14 martie 1927, în Lăpuşul Românesc) a fost arestat în 1953 şi condamnat la 22 ani muncă silnică.
Aristina Pop a fost arestată în 1953 şi condamnată la 20 de ani muncă silnică pentru că a activat în organizaţia contrarevoluţionară. A fost declarată „drept al popoarelor”, împreună cu părinţii săi, pentru că, în anul 1944, au ascuns de prigoană şi deportare copii de evrei.
Vă mai recomandăm: