Solstiţiul de iarnă 2019. Tradiţii şi obiceiuri în cea mai scurtă zi din an
0Solstiţiul de iarnă reprezintă momentul începutului iernii astronomice. Multe tradiţii, cu origini străvechi, sunt legate de această perioadă.
Conform specialiştilor de la Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, iarna meteorologică soseşte încă de la 1 decembrie, dar începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstiţiului de iarnă, adică pe 22 decembrie. El este legat de mişcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecinţa mişcării reale a Pământului în jurul Soarelui.
„În consecinţă, la această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore şi 50 minute, iar durata nopţii are valoarea maximă, de 15 ore şi 10 minute (pentru Bucureşti). Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.
Momentul solstiţiului de iarnă, respectiv al începutului iernii astronomice, are loc în jurul datei de 21 decembrie. Începând de la această dată, până la 21 iunie, durata zilelor va creşte continuu, iar cea a nopţilor va scădea în mod corespunzător, mai spun specialiştii.
Solstiţiul de iarnă şi sărbătoarea Crăciunului
Solstiţiul de iarnă este considerat momentul luptei între lumină şi întuneric, între bine şi rău sau între viaţă şi moarte. Din această zi, lumina biruieşte întunericul, iar zilele calendaristice devin tot mai lungi, nopţile scurtându-se proporţional.
Pentru daci solstiţiul de iarnă reprezenta o luptă între lumină şi întuneric, iar ei participau la luptă de partea luminii. Tot cu ocazia solstiţiului de iarnă, dacii sacrificau porcul, eveniment urmat de o mare sărbătoare.
Timp de cinci zile, 17-23 decembrie, la romani erau sărbătorite saturnaliile - zile de sărbătoare în onoarea zeului Saturn. Pentru vechile civilizaţii, ziua solstiţiului era ziua naşterii zeilor, când zilele începeau să se lungească, iar omul era binecuvântat prin renaşterea naturii.
În calendarele romane, ziua de 25 decembrie era indicată drept ziua naşterii Soarelui, ajuns în imperiul roman prin pătrunderea Mithraismului oriental. Creştinismul a adoptat această zi, considerându-o ziua naşterii Fiului lui Dumnezeu în ieslea din Betleem.
„Dintre toate acestea, Sărbătoarea Crăciunului, coborând din tradiţiile păgâne ale Cultului Soarelui sau al zeului Mitra şi constând din eforturile de acompaniere a zeităţii solare aflate în dificultate, în cea mai lungă noapte de peste an, prin arderea neîntreruptă a unei buturugi – „Crăciun” – în sobă, însoţită de incantaţii şi rugăciuni pentru renaşterea astrului solar, s-a transformat în cea mai mare sărbătoare religioasă a anului, dedicată Naşterii lui Iisus Hristos”, spune profesorul Corneliu Bucur.
Tradiţii de solstiţiul de iarnă
Pe lângă tradiţia arderii unei buturugi sau a unui brad în cea mai lungă noapte din an nu este singurul obicei al românilor.
„Pentru a sărbători solstiţiul de iarnă, românii organizează defilări de măşti în cadrul cărora se deghizează în animale (precum ursul, capra, cerbul, calul, care au o însemnătate simbolică în folclorul tradiţional) şi dansează. Bărbaţii, îmbrăcaţi în piei de animale şi cu măşti, acompaniaţi de oameni îmbrăcaţi în costume populare, străbat principalele drumuri din sate prezentând, prin dans şi muzică, ritualuri precreştine transformate în adevărate spectacole teatrale”, spun specialiştii Institutului Cultural Român.
În vechime, exista şi obiceiul ca în noaptea solstiţiului de iarnă oamenii să urce pe un deal, având în mână torţe aprinse. Aşa întâmpinau răsăritul soarelui, iar momentul se transforma într-o petrecere în jurul focului.
De asemenea, oamenii cred că în această zi nu este bine să fii singur, de aceea trebuie să te îngrijeşti să ai pe cineva alături de tine pentru a trece cu bine peste noaptea cea mai lungă.
Pe aceeaşi temă: