Scrisoarea unui orfan, după sinuciderea adolescentului din Buzău abandonat de părinţi: „Trebuie să fii de 2-3 ori mai rapid decât cei care au crescut în familii“
0Un tânăr care a crescut la orfelinat, dar a reuşit să-şi croiască un drum în viaţă, a scris câteva rânduri pe care le-a dedicat colegilor de suferinţă, impresionat de tragedia băiatului din Buzău care s-a sinucis când s-a trezit pe cont propriu, în afara sistemului instituţionalizat.
Ionuţ Nicolae a publicat aceste rânduri tocmai în speranţa că vor ajuta pe cineva care se simte părăsit.
El a fost mişcat de tragedia lui Vasile Burtea, băiatul de 18 ani care s-a sinucis într-un loc public pentru că a fost nevoit să părăsească centrul în care trăise până la majorat.
Ionuţ a fost mai norocos şi a putut să lupte pentru o soartă mai bună. El a studiat la Universitatea Bucureşti, iar acum trăieşte în Brighton, Marea Britanie.
„Tocmai am citit pe la câţiva prieteni de pe aici că un fost copil instituţionalizat s-a sinucis şi a fost găsit după două zile de la tragicul eveniment (am verificat şi sursele).
Condoleanţe, în primul rând, prietenilor lui, pentru că nu avea familie.
În al doilea rând, pentru necunoscători, pasul pe care, din păcate, l-a făcut tânărul nu este de condamnat, nu este izolat şi nu va fi ultimul. O realitate pe care o trăim şi de care nu trebuie să ne ascundem. Am fost martorul unui astfel de caz (nu voi intra în detalii), dar ce doresc, în fapt, să transmit este următorul mesaj:
Dacă citeşti acest mesaj, dragă prieten (post)instituţionalizat, să ştii că te înţeleg, ştiu că este greu să treci de la o viaţă care te protejează anii la rând la viaţa reală, la o societate care încă se zbate să te înţeleagă, ştiu cum este să nu ştii pe ce stradă să o iei, că îţi este frică de oameni (în primul rând), că eşti apatic, că nu poţi dormi nopţi la rând, că eşti visător, încrezător şi faci multe greşeli - şi vei face multe greşeli.
Din păcate, cu mare tristeţe şi cu o realitate cruntă, Statul încă nu s-a trezit, încă nu reuşeşte să te construiască şi să te pregătească pentru viaţa de dincolo de porţile centrului. Aşa că va trebui să te adaptezi.
Dar să ştii, în acelaşi timp, că se poate, cu multă, foarte multă răbdare, cu multă voinţă, încredere, cu multe şuturi în dos, cu multe palme, cu multe vise, oamenii te vor înţelege, te vor sprijini şi vei reuşi. Dacă citeşti acest mesaj, dragă prieten, vreau să ştii că există soluţii la probleme tale, trebuie doar să munceşti şi să fii de două-trei ori mai rapid decât cei care au crescut în familii. Şi mergi la şcoală, citeşte cât mai mult, ascunde-te în cărţi, filme, muzică, artă, cultură şi/sau în sport. Acolo îţi vei găsi lumea ta.
Există un Consiliul al Tinerilor Instituţionalizaţi şi Asociaţia Federeii - şi ţi-i recomand cu mare căldură, printre alţii, pe Visinel Balan, Elgard Andreas, Anca Maria Cujbă, Daniel Rucareanu sau Crin Ionut. Apelează la ei, înainte de toate. Iar dacă nu, caută o persoană cu care să vorbeşti despre momentele prin care treci.
Sper să ajute pe cineva rătăcit.
Şi sunt la un pas de a răspunde la orice întrebare.
Cu drag,
Ionuţ“
Pe aceeaşi temă: