Rugăciunea care se citeşte la începutul Postului Mare. Urmează cel mai lung şi aspru post pentru ortodocşi
0În tipicul slujbelor bisericeşti, Postul Mare sau Postul Sfintelor Paşti, cel mai lung şi mai aspru post din calendar, începe cu rostirea unei rugăciuni.
Luni, 11 martie, începe Postul Mare, o perioadă de absinenţă şi de rugăciune care se va finaliza cu sărbătoarea Învierii Domnului sau Sfintele Paşti (28 aprilie).
În prima săptămână, în biserici va fi oficiat Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, iar de miercuri se săvârşeşte Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite.
Prima rugăciune care se citeşte la începutul acestei perioade se regăseşte în cartea de cult numită Molitfelnic:
Nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt departe pe mare, Dumnezeul nostru, Care mai înainte ai rânduit prin Legea cea veche şi cea nouă aceste patruzeci de zile, la care ne‑ai învrednicit acum să ajungem; de la Tine cerem şi Ţie ne rugăm, întăreşte‑ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim într‑însele cu bună nevoinţă, spre slava numelui Tău celui sfânt şi spre iertarea păcatelor noastre, pentru omorârea patimilor şi stârpirea a tot păcatul, pentru ca prin pocăinţă împreună cu Tine răstignindu‑ne şi îngropându‑ne, să ne sculăm din faptele cele moarte şi să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta în toate zilele noastre. Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Postul, în concepţia creştină, nu înseamnă doar o înfrânare de la carne, produse lactate, ouă sau băuturi alcoolice, ci şi o înfrânare spirituală a omului de la a săvârşi sau gândi răul. Marii duhovnici ai ortodoxiei româneşti recomandă credincioşilor să fie atenţi la latura sufletească a postului.
Părintele Ilie Cleopa, în cartea “Călăuză în credinţa ortodoxă”, vorbeşte despre rostul postului de a uşura o legătură a omului cu Dumnezeu. „Prin cuvântul «post» noi înţelegem o înfrânare de la toate mâncărurile – iar în caz de boală, numai de la unele –, precum şi de la toate băuturile, de la toate lucrurile lumeşti, de la toate dorinţele rele, pentru ca să poată face creştinul rugăciunea lui mai cu uşurinţă şi să împace pe Dumnezeu, încă şi pentru ca să omoare poftele trupeşti şi să câştige harul lui Dumnezeu. Postul este o faptă de virtute, cu lucrare de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci un mijloc de mântuire.
Rostul postului este folosul trupului şi al sufletului, pentru că întăreşte trupul şi urâţeşte sufletul, păstrează sănătatea trupului şi dă aripi sufletului”.
Pe aceeaşi temă: