Regretul unui român centenar: „Înainte era lumea mai bună, acum e doar pe interes“
0La 101 ani şi jumătate, moş Ion Ceapă, veteran de război, este cel mai bătrân om din comuna Cumpăna, judeţul Constanţa. Când a făcut suta, la 30 martie 2017, localitatea l-a sărbătorit cu surle şi trâmbiţe, de le-a auzit şi el, aşa beteag de urechi cum e.
„De acum ne facem o urare aici, la Cumpăna: «Să trăieşti cât nea Ceapă!»“, a spus primăriţa Mariana Gâju, în uralele tuturor. Nea Ceapă este în continuare activ, numai că are un picior, stângul, în gips. Avea în beci un butoi şi a vrut să-l scoată afară. Numai că s-a rupt scara cu el. „Bine că nu eram cu butoiul în braţe“, zice bogdaproste omul.
Acum aşteaptă de câteva zile să-i vină tâmplarul să repare scara. Când apare, nea Ceapă îl ia la rost: „Dacă nu iei dulapi d-ăia groşi, mai bine nu iei nimic! Scara asta era făcută în 1923, şi a stat vreo 30 ani afară, şi tot a ţinut pân-acum. Aşa scară să-mi faci!“.
Tâmplarul, şi el de vreo 70 ani, încearcă să-l îmbuneze: „Hai, bre nea Ion, aşa mă aştepţi? Haida sus, să mergem iar la gagici. Numa’ să nu uităm de ce ne ducem“. Moşului nu-i trece însă supărarea aşa uşor. Îi retează vorba: „Gata! Ajunge!“ şi-i face semn să circule.
Dar nu doar tâmplarul îl supără, ci şi frizerul, şi depanatorul de televizoare, care îl tot amână cu una-cu alta. „Toţi aleargă numai după bani, bani, bani. Am şi eu bani şi le plătesc. N-am nevoie de mila lor“, tună veteranul de război.
Ion Ceapă s-a născut la 30 martie 1917, la Periş, un sat din sudul Dobrogei, ca orfan de război. Tatăl său, oltean, murise cu câteva luni înainte, în bătălia de la Turtucaia, în Primul Război Mondial. Când a plecat Ion pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1942, nici mamă nu mai avea să-i poarte de grijă. A intrat în Regimentul 9 Călăraşi, iar la 19 ianuarie 1943, nişte schije ruseşti i-au luat vederea de la ochiul stâng. Trei luni mai târziu, Ion Ceapă era lăsat la vatră, invalid de război, decorat cu medalia „Serviciul credincios“ cu spade, clasa I.
Era flăcău bătrân când s-a însurat, pe la 40 ani, şi s-a stabilit la Cumpăna, la 5 kilometri de Constanţa. A făcut 4 copii, a muncit în port şi la câmp. „Înainte era lumea mai bună, nu ca acum. Munceam, nu glumă, rămâneam şi nemâncaţi. La camp, ori se strica mâncarea de căldură, ori ne-o mâncau câinii. Nu aveam lumină, nu aveam de nici unele. Dar lumea nu era aşa doar pe interes, ca acum. Acum sunt prea mulţi hoţi… “, socoate el.
Hoţii l-au păgubit şi la dosarul de pensie, şi la invaliditate, de-a ajuns veteranul să fie recompensat la pensie cu doar 1.600 lei. L-au păcălit şi funcţionarele de la CEC care nu au ştiu să citească şi să scrie corect: „La CEC a scris pe foaie că mă cheamă Ceafă în loc de Ceapă, de am avut apoi încurcături cu actele“.
Regretă România de acum 100 ani, când lumea era mai dreaptă şi mai cinstită, de aceea spune că lucrul cel mai important pentru un om este cinstea. „E cel mai ruşinos când furi. Cinstea să fie pe primul loc. Iar copiii trebuie să înveţe şi carte, să facă şi o meserie. Amândouă sunt importante“.