Preoţii români care s-au jertfit pentru Marea Unire. Film documentar emoţionant lansat la Constanţa

Vineri, 29 iunie, la Constanţa, va avea loc lansarea filmului documentar „Preoţii români – jertfă şi rugăciune pentru Unire”, la Centrul Multifuncţional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin“.

Evenimentul, care începe la ora 17.00, este organizat de către Trinitas TV, Patriarhia Română, în parteneriat cu Arhiepiscopia Tomisului, Centrul Multifuncţional Educativ pentru Tineret „Jean Constantin” şi Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I – filiala Constanţa. Documentarul este realizat de Trinitas TV şi Cristina Liberis. 

Anastasie Popescu este preotul care a fost decorat în Primul Război Mondial cu Coroana României în grad de ofiţer şi Steaua României în grad de cavaler pentru fapte de vitejie.

Despre viaţa şi pe care le-a îndurat preotul Anastasie Popescu ne povesteşte Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului.

Eroul în sutană 

Preotul Anastase Popescu s-a născut la 16 iunie 1885 în familia preotului Dumitru Popescu din localitatea tulceană Beştepe. După şcoala primară, în 1899 a intrat la Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe“ din Roman. După doi ani, instituţia a fost desfiinţată, iar Anastase a fost transferat la Seminarul „Veniamin Costachi“ din Iaşi, pe care l-a absolvit în 1906. Un an mai târziu s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti. 

El a fost hirotonit preot la parohia din Basarabi, unde a ocupat şi postul de învăţător. Dar a venit războiul şi 1917 a fost mobilizat în Regimentul 12 Cantemir, Divizia a 6-a, pe postul de confesor militar cu grad de căpitan. A luptat pe frontul de la Mărăşeşti-Grozeşti-Oituz, iar pentru faptele de vitejie a fost decorat cu „Coroana României cu spade în grad de ofiţer“ şi cu Ordinul „Steaua României în grad de cavaler“.

Iată cum este caracterizat preotul de colegii din tranşee: „Şi-a făcut tot timpul datoria stând pe front cu regimentul. Prin cuvânt şi îndemnări a însufleţit trupa. A fost în mijlocul soldaţilor în tranşee pe linia I-a, în tot timpul“, scrie colonelul Vasilescu. Nu am decât cuvinte de laudă pentru Sfinţia Sa, completează el. Memoriile apar în cartea „Activitatea preoţilor de Armată. Campania din 1916-1918“ scrisă de iconomul Constantin Nazarie. 

După terminarea războiului a obţinut licenţa în Teologie la facultatea din Iaşi.

ntors de pe front, preotul Anastase Popescu a aderat la Partidul ţărănist, din 1928 făcând parte din Comitetul judeţean Constanţa. Un an mai târziu, părintele Anastase a fost transferat la Biserica „Sfântul Gheorghe“ din Constanţa.

După instalarea regimului comunist, a început prigoana Securităţii pe urmele sale. A fost chemat de mai multe ori la Securitate fiind acuzat de discuţii „duşmănoase“ la adresa regimului. 

În 1951, împuternicitul de culte i-a retras recunoaşterea de slujitor. Însă fără aprobarea funcţionarului de la culte, un an mai târziu protoiereul judeţului Constanţa îl numeşte pe bătrânul părinte Anastase slujitor la fosta Catedrală episcopală. 

Acuzat că preotul a introdus „reacţionismul“, i s-a interzis să mai slujească, iar corespondenţa i-a fost interceptată de Securitate. Totul a culminat în noaptea de 15 spre 16 august 1952, când preotul a fost arestat. La percheziţie i s-au confiscat diferite materiale provenite de la PNŢ, decoraţiile şi un Cod penal din 1865.

În ancheta de la Securitatea Constanţa a negat orice implicare în vreo conspiraţie împotriva regimului. Preotul a fost condamnat la  60 luni de muncă silnică şi a fost trimis la Penitenciarul Văcăreşti, apoi la Capu Midia. La iulie 1953, părintele Anastase Popescu a fost eliberat. 

Preotul a murit la 24 august 1961 şi a fost înmormântat în Cimitirul Central Constanţa.