Povestea lui Paul Grunau, întemeietorul şcolii de silvicultură din România care-şi începea ziua lecturând ziarul „Adevĕrul“
0Pentru Paul Grunau, întemeietor al şcolii de silvicultură din România, citirea ziarului „Adevĕrul“ era ritualul cu care îşi începea ziua.
Omul de ştiinţă a trăit în perioada 26 ianuarie 1860 - 8 octombrie 1936, iar fotografia rămasă în arhiva de familie arată cum Grunau, îmbrăcat cu eleganţa specifică epocii, lectura paginile cotidianului. „Adevĕrul“ a fost fondat la Iaşi în 15 decembrie 1871, dar a fost relansat la Bucureşti la 15 august 1888, de către acelaşi Alexandru Beldiman.
Urmaşul unor familii de medici
Paul Grunau provine din familii de medici de origine germană. Bunicul său, dr. Georg Grunau, era originar din Gottingen şi se stabilise la Bucureşti în anul 1812, când a intrat în echipa medicală a Spitalului Filantropia. Ascensiunea sa este rapidă şi ajunge medic primar la Filantropia.
Dezvoltă aşezământul spitalicesc, apoi este numit medic al Capitalei în urma reformei sanitare din 1824. Medicul are rol activ în combaterea şi eradicarea epidemiei din ciumă şi devine primul comandant (în anii 1831-1837) al Spitalului Oştirii, Spitalul Militar Central de mai târziu, înfiinţat după terminarea Războiului ruso-turc (1828-1829). Moare în anul 1858, la vârsta de 73 ani.
„Dr. Georg Grunau este considerat unul din primii organizatori ai serviciului sanitar ostăşesc, sub conducerea sa fiind instruiţi cei dintâi felceri autohtoni, intr-un sistem care poate fi considerat drept începuturile învăţământului medical românesc. Tot lui i se datorează introducerea unui regulament interior in spitalul ostăşesc de la Mihai Vodă, punându-se astfel capăt dezordinilor din spital.
Doctorul Grunau efectuează prima intervenţie urologică pe pământ românesc în anul 1834 – o operaţie de talie perineală pentru un calcul uretral. Şi nu în ultimul rând, la comandamentul Spitalului Clinic de Urgenta Militar Central <Dr. Carol Davila>, galeria fostilor comandanţi ai unitatii îşi incepe evocarea cu numele colonelului dr. Georg Grunau, primul din istoria plina de realizări a acestei unităţi de elită a medicinei şi deopotrivă a Armatei Române“, relatează Alin Dimăncescu, urmaş pe linie maternă al doctorului Grunau.
Georg Grunau are 7 copii cu Aloisia Mecsitz, fiica unui medic din Sibiu. Unul dintre ei, Adolf, calcă pe urmele tatălui său şi profesează la spitalele Colţea şi Colentina, devenind medical curant al familiilor de vază din Bucureşti.
Paul Grunau citind ziarul „Adevĕrul“ Sursa arhiva familiei Dimăncescu
Fiul lui Adolf este Paul Adolf Grunau, cel care avea să fie fondator al Şcolii de Silvicultură din România. Paul s-a născut la Vâlsăneşti, Argeş şi studiază în Germania. Absolvent al Academiei Silvice din Tharandt, se întoarce în ţară şi lucrează ca şef de ocol la Râşca.
În anul 1894 pune bazele Şcolii Superioare de Silvicultură din Brăneşti, împreună cu Teodor Pietraru.
Paul Grunau este primul director al acestei instituţii, din 1895 până în 1907, timp în care determină Guvernul să treacă pădurea Pustnicu în administrarea şcolii de silvicultură. O suprafaţă de 624 hectare trece astfel în anul 1902 în patrimoniul unităţii de învăţământ, pentru activitatea practică.
La 15 septembrie 1923, prin decret regal, învăţământul de silvicultură a fost trecut la Şcoala Politehnică din Bucureşti, unde a funcţionat ca secţie. După ce a încheiat mandatul de director, până în anul 1933, Grunau este numit referent al Consiliului Tehnic al Pădurilor şi şef de serviciu al plantaţiunilor în Direcţia Tehnică a Administraţiei Forestiere a Statului, predând totodată la Şcoala Politehnică din Bucureşti.
Până la moartea sa din 1936, Paul Grunau, autor al numeroase studii silvice, scrie în publicaţii de specialitate, precum „Revista pădurilor“ şi în „Viaţa forestieră“. A fost căsătorit cu Eugenia şi a avut trei copii, Gabriela, Radu şi Alice, care au fost apropiaţi ai domniţei Ileana.
Pe aceeaşi temă:
Paul Grunau, unul dintre pionierii silviculturii din România