Pe urmele morţilor de pe şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Muzeu în aer liber în memoria celor peste 2.000 de victime ale construcţiei lui Dej
0La 1o iunie va avea loc procesiunea „Calea mărturisitorilor români” ce va începe la Monumentul memorial Poarta Albă şi se va încheia la Mănăstirea Galeşu.
Pentru al doilea an consecutiv, credincioşii şi foştii deţinuţi politic vor străbate pe jos cinci kilometri în memoria victimelor Canalului Dunăre-Marea Neagră.
Clerul şi credincioşii se vor întâlni, la ora 7.30 la Monumentul Memorial Poarta Albă, unde IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia o slujbă de pomenire a celor care au murit la Canal, apoi, la ora 7.45 vor pleca în procesiune spre mănăstire. Anul trecut, la procesiune au participat aproximativ 800 de persoane.
În memoria celor peste 2.000 de deţinuţi care au murit în lagărele Canalului Dunăre-Marea Neagră în perioada 1950 – 1953, Paul Andreescu (79 de ani), preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Filiala Constanţa, vrea să amenajeze un muzeu în aer liber.
Muzeul va avea o alee principală în formă de cruce care va străbate cei 3.000 de metri cât va fi suprafaţa muzeului în aer liber. Pe ziduri vor fi montate plăci de granit pe care vor fi inscripţionaţi cei 819 de morţi identificaţi care au decedat în lagărele de-a lungul canalului.
Victimele regimului comunist care au sfârşit în proiectul megalomanic al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sunt mult mai multe. Conform unui raport din anul 1967, comuniştii au recunoscut că sunt peste 1.000 de morţi în lagărele canalului care nu au fost înregistraţi.
La intersecţia aleilor va fi amenajat un scuar, iar în mijlocul acestuia ca fi recreat „stâlpul infamiei“, invenţia lui Augustin Albon, unde deţinuţii politic, mai ales cei de la Poarta Albă, erau batjocoriţi. În partea dinspre şosea, parcul tematic se va termina cu plăci negre de granit unde vor fi postate aspecte din timpul construcţiei canalului, proiect abandonat de Gheorghe Gheorghiu-Dej şi reluat de Nicolae Ceauşescu, iar în mijloc va fi harta gulagului românesc.
Partea dinspre pod se va termina cu un zid în formă se semicerc cu gravuri având în centru traseul canalului cu localităţile adiacente. Proiectul mai cuprinde şi o troiţă, la care trecătorul se va putea ruga pentru sufletele celor care au murit pe şantierele canalului.
Terenul necesar amenajării acestui muzeu a fost donat de Primăria Poarta Albă pe o perioadă de 49 de ani. Proiectul este finalizat, însă nu sunt bani pentru demararea lucrărilor. Paul Andreescu spune că investiţia se ridică la suma de 950.000 de lei.
Cei care vor dori să se alăture proiectului pot depune orice sumă în cont IBAN: RO93RNCB0114032044100001 deschis la BCR Sucursala Constanţa, cu menţiunea „Contribuţie Muzeu Canal Dunăre-Marea Neagră“. Titular de cont este AFDPR Filiala Constanta.
Paul Andreescu este un fost deţinut politic, este cel care a avut ideea construirii monumentului care a fost sfinţit în anul 2000. El are o înălţime de 24 de metri şi este format din nouă module suprapuse, fiecare având inscripţionat numele unuia dintre cele nouă lagăre ale morţii.
„După cum vedeţi, Dumnezeu a mai lăsat dintre noi în viaţă ca să ne putem îngriji de cei care au dispărut. Şi, din păcate, tot noi, supravieţuitorii, a trebuit să ne ocupăm să găsim mijloace şi să ridicăm semne ca să avem unde să ne rugăm pentru ei. Altfel, n-am fi avut unde. Am ridicat acest monument nu întâmplător aici. El este la jumătatea drumului morţii. Aici, vizavi de noi, era cel mai mare lagăr. Am ridicat monumentul aici pentru că într-o parte şi alta sunt oseminte. Este plin pământul Dobrogei de osemintele fraţilor mei“, a spus el celor prezenţi.
Paul Andreescu a fost arestat când avea 17 ani. Terminase Liceul Mircea cel Bătrân din Constanţa, în anul 1956. În noiembrie a fost arestat pentru că a împrăştiat manifeste împotriva regimului.
„Făceam parte dintr-o organizaţie de tineri care împrăştiau manifeste şi unul dintre prieteni ne-a trădat. Noi ceream plecarea ruşilor din ţară, scoaterea limbii ruse din învăţământ, obligatorie la acea vreme, şi să nu mai fim obligaţi să învăţăm despre istoria Partidului Comunist Sovietic. Pe 7 noiembrie se defila, în cinstea Marii Revoluţii Sovietice, pe strada Stalin, actualul Bulevard Tomis. Noi voiam să ne băgăm printre manifestanţi şi să împărţim manifeste“, le-a povestit celor prezenţi.
Nu au mai apucat, a fost arestat împreună cu alţi colegi. „Am primit cinci ani de detenţie. După cei cinci ani au decis că nu sunt reabilitat şi m-au trimis cu domiciliul forţat la Rubla, în Bărăgan. Nici atunci nu au considerat că am fost reabilitat şi mi-au mai dat jumătate de an. Noroc cu anul 1964 când a fost amnistiat“.
Cu toate acestea, Securitatea nu îşi terminase misiunea. „Până în anul 1989, peste 90 de ofiţeri de Securitate, de la general la locotenent major se ocupau de mine. Printre ei erau vecini, prieteni şi colegi“, spune el.
Vă mai recomandăm:
Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria
EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Amintiri din lagărul torţionarului Florian Cormoş: „Mi-a spus că trebuie să pierim“