Misterul morţii marelui om politic Iuliu Maniu. De ce actul de deces a fost întocmit după mai mulţi ani
0La 5 februarie 1953, într-o celulă de la Sighetu Marmaţiei murea unul dintre făuritorii Marii Uniri. Cel care fusese de trei ori prim-ministru al României Mari este trecut pe actul de deces „fără ocupaţie“.
Conform Certificatului de moarte nr. 370578, act aflat în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, marele om politic Iuliu Maniu a murit la 8 ianuarie 1953. Conform documentului, „moartea a fost trecută în registrul Stării Civile din oraşul Sighet la nr. 128“. În schimb, actul de moarte nr 128 eliberat de Sfatul Popular Sighet la 20 iulie 1957 consemnează faptul că data morţii lui Iuliu Maniu, „fără ocupaţie“, este ora 9.00 a zilei de 5 februarie 1953. Printre cauzele morţii se numără insuficienţă circulatorie, miocardită cronică şi la altă rubrică se specifică faptul că decedatul a beneficiat de tratament medical.
De fapt, cum s-a procedat? În 1957, în urma întrebărilor şi protestelor făcute de familii, un „notar” al Securităţii, Nica Vasile, a vizitat câteva oraşe cu penitenciare şi a făcut acte retroactive de deces. După unu, doi sau chiar şapte-opt ani. Aşa au devenit „legale” morţile unor mari bărbaţi de stat ai României, printre care şi Iuliu Maniu, conform Memorialului Sighet.
Tot pe 5 februarie, dar zece ani mai târziu, a fost ucis şi Ion Mihalache. Răpus de boală şi de chinurile unei detenţii de nesuportat, Ion Mihalache a decedat la 5 februarie 1963 la penitenciarul Râmnicu Sărat.
Iuliu Maniu a fost arestat în „înscenarea de la Tămădău“ şi nu a mai ieşit viu din închisoare. Sentinţa de condamnare a fost pronunţată la 11 noiembrie 1947. Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au fost singurii condamnaţi la temniţă grea pe viaţă. Iniţial, Iuliu Maniu a fost trimis la închisoarea din Galaţi, după care a fost transportat la penitenciarul din Sighet.
Din cauza condiţiilor grele din detenţie, la 8 ianuarie 1953, marele om politic a murit. Nicolae Carandino, arestat ca urmare a înscenării de la Tămădău, care l-a l-a îngrijit pe Iuliu Maniu în ultimele luni de viaţă, a fost martor la agonia şi moartea sa. „Maniu a fost ridicat din celulă, în cel mai strict secret, dar vestea se răspândise ca fulgerul în toată închisoarea. Noaptea am auzit căruţa poposită în curtea închisorii, uruiala roţilor, nechezatul cailor, zgomotul uşor ferecat al şleaurilor. Apoi toate s-au liniştit. Maniu pleca spre groapa comună şi spre gloria eternă“, a relatat el sfârşitul marelui om politic în memoriile sale.
În căutarea osemintelor lui Iuliu Maniu
arius Oprea, cercetător în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), spune că mormântul lui Iuliu Maniu a fost căutat în şase campanii succesive începând din 2006 până în 2010. „Existau mai multe informaţii, unele din ele contradictorii, care spuneau că nu a fost îngropat alături de ceilalţi deţinuţi în cimitirul săracilor de la Sighet, ci pe malul Tisei. L-am căutat în locaţii indicate de urmaşii unor deţinuţi, însă nu am dat de el“, spune Marius Oprea. Istoricul precizează faptul că singura persoană care ar fi putut să spună unde a fost aruncat cadavrul marelui om politic a fost Vasile Ciolpan, fostul comandant al Penitenciarului Sighet, care însă a dus secretul cu el în mormânt. Din păcate, niciun procuror nu l-a interogat pe Ciolpan în timpul vieţii cerându-i date în legătură cu locurile de înhumare ale deţinuţilor morţi la Sighet.
„Opinia mea este că Maniu nu a fost îngropat în cimitir, ci pe malul Tisei, cât mai aproape de mal, ceea ce a făcut ca mormântul său să dispară în timp prin modificarea cursului râului. Personal nu cred că osemintele mai pot fi găsite vreodată“.
Marius Oprea a discutat în tipul campaniei de căutare a osemintelor cu un fost lucrător la Penitenciarul de drept comun, care era lângă Gară. Omul avea o căruţă şi la vremea aceea era pus să care morţii. „Mi-a indicat pădurile, acolo fiind duşi mai mulţi deţinuţi politic. Într-adevăr, am găsit acolo oseminte îngropate în simple lăzi, dar niciunul nu avea semnalmentele lui Iuliu Maniu. Dacă l-am fi găsit, l-am fi identificat uşor, întrucât avea o tijă la picior, când a fost rănit în primul Război Mondial şi a suferit o intervenţie chirurgicală“.
Vă mai recomandăm: