Misterele Monumentului Triumfal de la Adamclisi: cum a ajuns la noi sub forma unei ruine şi a fost reconstruit

Unul dintre monumentele definitorii ale naşterii poporului român, Tropaeum Traiani, a ajuns până la noi sub forma unei ruine. El a fost inaugurat, în actuala formă, în anul 1977.

Principalele izvoare în legătură cu războaiele dintre daci şi romani (101-102 şi 105-106) au rămas cele două monumente cu caracter triumfal, ridicate de Traian: Columna de la Roma şi Monumentul Triumfal de la Adamclisi. 
 

Cele două monumente vorbesc despre drama care a stat la originea poporului român.
 

Mesajul lor a rămas confuz pentru noi, pentru că secretul despre evenimentele de atunci a rămas în Antichitate.

Cu ajutorul însemnărilor din cartea „Strămoşii românilor. Vestigii milenare de cultură şi artă. Decebal şi Traian“ semnată de Ion Miclea şi Radu Florescu încercăm să descifrăm secretul monumentului din Dobrogea, unul din cele mai reprezentative monumente construit între anii 106 - 109. 

Schiţa monumentului: ruină şi cum a fost reconstruit „Strămoşii românilor. Vestigii milenare de cultură şi artă. Decebal şi Traian“ 

Ruina de la Adamclisi 

Cei doi autori spun că primii care au semnalat existenţa monumentului, care a ajuns la noi doar sub forma unei colosale ruine, au fost câţiva cercetători apuseni, printre care şi viitorul mareşal german von Moltke. Însă istoricul şi arheologul Grigore Tocilescu a fost cel dintâi savant care a întreprins cercetări sistematice ale monumentului. Asta se întâmpla în anul 1882. 
 

Controversele savanţilor au început în perioada imediat după descoperirea lui întrucât monumentul a ajuns până la noi complet ruinat, dar şi faptului că nu au existat menţiuni scrise în izvoarele literar artistice. Problemele pe care specialiştii le-au abordat au vizat forma originară a monumentului, datarea lui şi interpretarea istorică a scenelor de pe monument.

Dispute pe anul construirii monumentului

Prima ipoteză de reconstituire i-o datorăm arhitectului vienez George Niemann, colaboratorul lui Grigore Tocilescu. El a reuşit să precizeze principalele componente arhitectonice ale monumentului şi silueta lui generală, aşa cum aveau s-o arate cercetările şi descoperirile ulterioare. 
 

A doua problemă a fost aceea a datării monumentului. Dacă Grigore Tocilescu l-a datat în timpul lui Traian, alţii au spus că a fost construit în vremea lui Augustus, sec IV, Constantin cel Mare sau chiar în sec V. Cea de-a treia problemă, a interpretării istorice şi etnografice a scenelor reprezentate pe reliefurile monumentului a generat aprigi dispute.

Cei care au descoperit monumentul, Grigore Tocilescu şi Otto Benndorf, deşi au recunoscut trei tipuri etnice de „barbari“ reprezentaţi pe monument, au lăsat neprecizată problema originii acestora. Abia în anul 1995, când a fost redeschisă problema, s-a susţinut originea exclusiv dacică a „barbarilor“ de pe monument.

Ridicat pentru a intimida năvălitorii

Ca multe alte creaţii ale antichităţii, monumentul de la Adamclisi al lui Traian nu era o operă pentru desfătarea privirii, ci avea o funcţie bine determinată: ea trebuia să vorbească despre faptele măreţe ale armatelor romane împotriva unui duşman dârz, vajnic şi neîmblânzit. 
 

Atunci când Monumentul triumfal de la Adamclisi, Tropaeum Traiani, se înălţa întreg pe platoul înconjurat de păduri, silueta lui, care se zărea tocmai de pe malul Dunării, pecetluia ritual luarea în stăpânire a bătrânului fluviu şi a ţărmurilor sale de către puterea romană. El se adresa barbarilor care ameninţau continuu Imperiul.  

Metopole pierdute

Monumentul a fost reconstituit în 1977, după unul dintre modelele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine, fiind declarat în prezent monument istoric. 

Cele 54 de metope (elemente decorative constând dintr-o placă, de obicei cu basoreliefuri) se grupau în şase scene de câte nouă piese. Scenele se succedau astfel: Traian în fruntea cavaleriei, Traian atacă cetatea şi o cucereşte, Traian pe locul unui castru nou construit,  primeşte închinăciune a populaţiei locale şi prezentarea prizonierilor, Traian comandă marşul infanteriei plecând la atac, Traian conduce victorios o mare bătălie de infanterie, Traian este aclamat de trupe.

Din păcate, o metopă a ajuns la muzeul din Istanbul din neglijenţa unui arhelog român, iar alte câteva au fost scăpate în Dunăre cu prilejul încărcării pieselor originale ale monumentului într-o barjă, spre a fi duse la Bucureşti. Înălţimea monumentului împreună cu trofeul este aproximativ egală cu diametrul bazei şi anume circa 40 metri.

Vă mai recomandăm:

Dobrogea, pământul făgăduinţei pentru mii de germani. Povestea etnicilor care îşi construiau case mici, dar biserici şi şcoli mari

Ziua în care Dobrogea a intrat în harta României. Domnitorii ţării au numit-o Mărgăritarul Coroanei

„Constituţia Dobrogei“: cum a vrut administraţia românească de după 1878 să combată „elementul slav“ infiltrat pentru pământ

Fascinanta istorie a turcilor şi tătarilor din România: de la stăpânii Dobrogei otomane la supuşii unei ţări ortodoxe

Peştera Movile, capsula timpului pentru 5,5 milioane de ani. Mediul din grotă, asemuit celui de pe Marte - viaţă fără oxigen

Straniul ordin dat de Vasile Pârvan în ajunul morţii sale. Părintele arheologiei româneşti este cel care a descoperit cel mai vechi oraş din ţara noastră – Histria

Triunghiul sacru din colţul Dobrogei. Bisericuţele din nuiele de la Izvoarele, Satu Nou şi Strunga