Istoria tumultuoasă a navei de pasageri „Regele Carol I“: de la porturile Levantului pe fundul Mării Negre
0La 28 iunie 1898, Constanţa era în sărbătoare. Familia regală venea în oraşul de la malul mării pentru a participa la botezul vasului „Regele Carol I“.
Vaporul de pasageri „Regele Carol I“ a sosit în ţară în iunie 1898, fiind construit la Glasgow, Anglia. Prima navă modernă a Serviciului Maritim Român a fost botezată, împreună cu vasul „Principesa Maria“, în prezenţa regelui Carol I.
„Serbăm astăzi, spunea suveranul, botezul vasului celui mai însemnat «Regele Carol I», care, împreună cu vasul «Principesa Maria», asigură mersul regulat şi repede din Europa Occidentală, prin căile noastre ferate, spre ţărmurile orientale ale Mării Mediterane. Fie ca aceste nave brăzdând calea tot mai întinsă spre Orientul depărtat să poarte cu sine şi cu fală steagul şi numele României. Fie ca Serviciul Nostru Maritim să-şi ajungă din plin menirea de a spori propovăduirea economică şi prestigiul naţional”.
Istoria tumultoasă a vasului regal a fost spusă de dr. Carmen Atanasiu.
În anul 1912, o reclamă a S.M.R. prezenta avantajele călătoriei cu acest vapor astfel: „Pe vapor se găsesc la dispoziţia călătorilor restaurante de primă ordine, frumoase, saloane pentru dame, cabinete speciale pentru familii, iluminat electric, calorifer, băi, telegrafie fără fir, coafor, medic”.
Până la începutul Primului Război Mondial, „Regele Carol I” a deservit linia Constanţa-Constantinopol-Dardanele-Smirna-Pireu-Alexandria, cu unele modificări sezoniere precum escale la Haiffa sau Beirut, plecările fiind săptămânale.
Constanţa aşteaptă vizita familiei regale Arhivă Pascale Roibu
Odată cu intrarea României în război, pasagerele S.M.R. au fost închiriate flotei ruse din Marea Neagră, fiind transformate în crucişătoare auxiliare. Pe „Regele Carol I” au fost instalate tunuri şi instalaţii necesare luptei.
După izbucnirea revoluţiei bolşevice în Rusia, în octombrie 1917, nava „Regele Carol I“ a fost capturată şi sechestrată la Batumi în numele Comisariatului Transcaucazian, în cele din urmă reuşind să evadeze cu ajutorul ofiţerilor ruşi de la bord şi să ajungă la Sulina la 31 martie 1918, iar la 1 aprilie 1918, a intrat în port. Primul care a păşit pe punte a fost comandorul Eugeniu Botez (Jean Bart), căpitanul portului Sulina. Guvernul român a fost de acord cu cererea ruşilor de retrocedare a tunurilor şi instalaţiilor ce fuseseră montate în 1916.
După încheierea primului război mondial, „Regele Carol I“ a reluat rutele de pasageri Constanţa-Varna-Istanbul-Salonic, iar după începutul celui de-al Doilea Război Mondial şi intrarea Italiei în război, doar ruta Constanţa-Istanbul.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, vasul a fost rechiziţionat de Marina Militară, fiind transformat în crucişător auxiliar puitor de mine. Întreaga navă, albă la origine, a fost desenată în culori de camuflaj.
În perioada 16-19 iunie 1941, vasul a executat un baraj de mine în largul litoralului românesc, între Capul Midia şi Tuzla, alături de „Amiral Murgescu“. Barajele din faţa oraşului Constanţa şi-au arătat eficienţa pe 26 Iunie 1941, provocând scufundarea distrugătorului sovietic „Moscova“ şi avarierea crucişătorului „Vorosilov“.
În perioada 7-16 octombrie 1941, o grupare formata din puitoarele de mine „Regele Carol I” , „Dacia”, „Amiral Murgescu”, canonierele „Ghiculescu” si „Dumitrescu”, torpiloarele „Sborul”, „Zmeul” si „Naluca” au executat operaţiuni de minare în apele Bulgariei prin instalarea a cinci baraje de mine. La începutul lunii decembrie 1941, noi baraje de mine au fost instalate în zona Azabla.
Constanţa aşteaptă vizita familiei regale Arhivă Pascale Roibu
În timpul îndeplinirii acestei misiuni, crucişătorul auxiliar „Regele Carol I” s-a scufundat la 10 octombrie 1941 în golful Varna, în urma exploziei unei mine. Atunci, 21 de marinari şi-au pierdut viaţa.
„Din barca plina până la refuz, ce se îndepărta, vedeau imaginea pe care o prezenta falnicul pasager „Carol I” devenit crucişător, înclinat la 45 de grade, cu prova până la comanda în apă şi cu cele doua elice rotindu-se în aer sub forţa aburului din cazanele rămase în funcţiune. Când am ajuns cu barca la cca 100 m distanţă de navă, un sunet puternic şi lung de sirenă ne-a făcut să privim cu toţii la nava ce-o abandonasem... cu aburii ieşind din fluier, înălţându-se pe lângă coş, cu elicele rotindu-se încet şi, în sunetul sirenei, sirena ce salutase de nenumărate ori porturile Levantului şi ale Mediteranei, una din „lebedele” Mării Negre ale S.M.R.-ului se afunda încet în albastrul mării”, descria Constantin Ignat, unul dintre supravieţuitori, momentul tragediei. Epava navei „Regele Carol I“ se află la sud de Varna, aproape de localitatea Byala.