Istoria curioasă a României agrare. Planta cu proprietăţi energetice cultivată de orientali, detronată de porumbul adus din America
0Două tipuri de cereale au fost cultivate între Dunăre şi Marea Neagră timp de milenii: păioasele şi meiul, aduse din Asia de popoarele migratoare care s-au stabilit aici. În schimb, popularul porumb a fost introdus abia de românii veniţi în transhumanţă din Transilvania, care de asemenea au rămas aici datorită pământului bun pentru animale.
„Dacă cerealele păioase şi meiul erau culturi tradiţionale în Dobrogea, unele cu o istorie milenară, în schimb porumbul constituia o specie relativ nouă pe care o putem include în componentele de bază ale sistemului de agricultură ce se staornicea în această parte a ţării, odayă cu creşterea ponderii elementului etnic românesc“.
Informaţia este menţionată într-o cercetare amplă premiată de Academia Română, autor fiind profesorul universitar dr. Aurel Lup care predă Agronomia la Universitatea Ovidius din Constanţa. Studiul a fost publicat la o editură locală - Ex Ponto, în 2003.
„Porumbul, cartoful şi tomatele au fost aduse din America şi au surclasat culturile tradiţionale. Imaginaţi-vă ce-ar fi alimentaţia noastră fără aceste trei tipuri de produse! Cu irigaţii, porumbul are productivitatea foarte bună, de 10-15 tone la hectar.
Deşi meiul are substanţe energetice excelente, este precoce şi este potrivit pentru un sol deşertic cum e al Dobrogei, a pierdut teren în favoarea porumbului din America. Comuniştii regretau acest lucru şi spuneau că dacă beai bragă din mei, erai alt om. Acum culturile de mei sunt trecute la <şi altele>“, explică profesorul Lup (84 ani).
Porumbul are o istorie de circa 200 ani în ţara noastră, pătrunzând pe teritoriul Transilvaniei datorită Imperiului Habsburgic. Dar şi porumbul tinde să fie înlocuit acum în Dobrogea de o cultură nouă, a sorgului – o plantă foarte rezistentă la secetă, cu o productivitate comparabilă cu a porumbului.
Deşi se pretează foarte puţin la agricultură, din cauza terenului frământat, sistemul de irigaţii construit în anii comunismului a făcut ca Dobrogea să devină un puternic jucător în agronomie.
„Înălţimile de pompare sunt mai mari la Dunăre, dar un demnitar comunist, Barbu Popescu, era constănţean şi în calitatea sa de şef al irigaţiilor a putut aloca regiunii fonduri pentru compensarea acestui neajuns. Acum, însă, după 1989, mai avem în Dobrogea doar 10.000 hectare irigate. Agricultorii migrează spre Lunca Dunării, unde irigarea este mai facilă“, explică profesorul Aurel Lup.
Pe aceeaşi temă:
Peste un sfert dintre tractoare, mai vechi de 20 de ani