Hibridul din Constanţa: păstrăvul de apă sărată, „uriaşul” care poate ajunge la două kilograme în doar şase luni
0Cercetătorii de la Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Marină Grigore Antipa din Constanţa au demonstrat că păstrăvul, o specie de apă dulce, se poate dezvolta şi în apa sărată a Mării Negre. În doar şase luni, exemplarele au ajuns la o greutate neaşteptată
În laboratorul Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Marină Grigore Antipa din Constanţa se desfăşoară un experiment de creştere a păstrăvului-curcubeu, o specie extrem de populară în acvacultura la nivel mondial, în apă marină. Proiectul, demarat la cererea unui agent economic din judeţul Prahova, a început în luna octombrie a anului trecut pe mai multe exemplare de păstrăv cu greutăţi diferite, cu o medie între 150 şi 300 de grame, pentru a stabili dimensiunea şi vârsta optime pentru transferul în apă sărată.
Având în vedere că păstrăvul-curcubeu este o specie de apă rece şi bine oxigenată, creşterea în mare se poate face numai în sezonul rece, între lunile octombrie - mai, când pot fi recoltaţi şi comercializaţi, explică dr. Victor Niţă, şeful Departament Resurse Marine Vii din cadrul institutului constănţean. Aşa încât au asigurat păstrăvilor în tancurile din laborator condiţii similare cu cele din mediul natural, respectiv o salinitate medie de 14-16 % şi o temperatură ce a variat de la opt grade Celsius la 20 grade Celsius.
Cum ajunge un păstrăv la o greutate de două kilograme
Ce s-a urmărit prin acest proiect? „Păstrăvul-curcubeu este o specie extrem de populară în acvacultura dulcicolă la nivel mondial, dar şi în ţara noastră. Datorită capacităţii de adaptare la mediul salin, având în vedere înrudirea sa cu somonul, operatorii din domeniu recurg la aşa-numita «somonare», care implică creşterea în apă de mare, coroborată cu un aport de carotenoizi în hrana administrată. Păstrăvul somonat astfel obţinut este mai gustos şi mai aspectuos, având o valoare de piaţă mai mare. Păstrăvul, fiind o specie de apă dulce, nu se poate reproduce în apă sărată, ci doar se poate dezvolta“, adaugă cercetătorul.
Ambele loturi de vieţuitoare s-au adaptat rapid la condiţiile experimentale. Primul aspect pe care l-au constatat specialiştii a fost un apetit crescut al vieţuitoarei. După aproximativ şase luni, peştii au atins greutatea medie de două kilograme. Experţii nu pot preciza în cât timp ajunge păstrăvul la această greutate, întrucât nu prea sunt lăsaţi să crească, fiind recoltaţi timpuriu. „În medie, în apa dulce, creşterea unui păstrăv este de 800 grame – un kilogram într-un an, iar în experimentul din laborator, de la 300 de grame au ajuns la două kilograme în doar şase luni.
Odată crescut în apa sărată, păstrăvului i se spune că este „somonat“. „Procesul de somonare înseamnă, pe de o pare, faptul că este crescut în apă sărată, iar de cealaltă parte, că primeşte o hrană bogată în carotenoizi (care conţin caroten), substanţe care ajută la colorarea cărnii, asemănătoare celei de somon“, explică Magda Nenciu, asistent cercetare în cadrul Departamentului Resurse Vii al Institutului „Grigore Antipa“ din Constanţa.
Nu este singurul proiect derulat de-a lungul anilor în laboratorul institutului constănţean. În ultimii ani, au avut loc şi alte experimente de creştere şi de adaptare a unor specii valoroase de peşti şi nevertebrate, cum ar fi calcan, sturioni, chefali, midii sau căluţi de mare. Aceste mici vieţuitoare, care sunt specie protejată, au fost aduşi de scafandri şi plasaţi într-o „maternitate“, un acvariu special, unde s-au creat condiţii cât mai aproape de cele din mediul marin, pentru a se reproduce şi pentru a putea fi cercetaţi. Atunci când puietul a ajuns la trei luni, a fost eliberat în Marea Neagră.
Legislaţia nu permite creşterea păstrăvului în Marea Neagră
Din păcate, aplicabilitatea comercială a rezultatelor obţinute este în prezent imposibilă, din cauza legislaţiei. Vivierele flotante, ca şi orice altfel de instalaţie de acvacultură, nu pot fi amplasate în mare din cauza faptului că luciul de apă nu poate fi concesionat potenţialilor investitori. Luciul de apă al Mării Negre, care este domeniu public al statului român, în proprietatea Ministerului de Finanţe şi administrat de Autoritatea Naţională Apele Române, nu este cadastrat şi intabulat.
Nu au de suferit doar agenţii economici care doresc să crească păstrăvi în mediul marin, ci şi cei care au încercat să dezvolte culturi de midii sau de stridii. Pe acest fond al lipsei cadastrului, talienele pescarilor sunt aruncate în mod ilegal în apa Mării Negre, iar autorităţile închid ochii întrucât nu au nicio soluţie.