General neamţ: „Sunt mândru că am comandat ostaşii atât de viteji ai armatei aliate române“

Generalul Sanders, comandantul Diviziei 170 infanterie germană, a vorbit la superlativ despre ostaţii români, care nu iau în considerare „nici intemperiile, nici drumurile impracticabile şi nici rezistenţa disperată a bolşevicilor“.

În luna ianuarie 1942, spune istoricul militar Alesandru Duţu, Divizia 1 infanterie română este introdusă în dispozitiv de luptă, între Kokovka şi Samoilovka. În aceeaşi zonă, Detaşamentul de schiori colonel ,,Rotta” este dispus pe aliniamentul Kigitşevka, Eremievka.  

Elogiind modul de comportare a Brigăzii 4 mixte munte române în luptele de la Sudak, generalul Sanders, comandantul Diviziei 170 infanterie germane, a spus: ,,După terminarea luptelor cu inamicul, care a debarcat în regiunea Sudak, în calitatea mea de comandant al Diviziei 170 infanterie ţin să aduc Brigăzii 4 mixte munte mulţumirile mele, precum şi cea mai deplină recunoştinţă pentru camaraderia de arme plină de credinţă şi vitejia dovedită de unităţile ei.

La nimicirea atât de reuşită a inamicului, unităţile Brigăzii 4 mixte munte, care au luat parte la lupte, au contribuit în modul cel mai desăvârşit. Au dat dovadă că sunt soldaţi vitezi şi gata de jertfă, cu energie şi conştiinciozitate fără să ia în considerare nici intemperiile, nici drumurile impracticabile şi nici rezistenţa disperată a bolşevicilor. Sunt mândru că am comandat în aceste lupte ostaşii atât de viteji ai armatei aliate române. Vă rog să transmiteţi mulţumirile mele tuturor unităţilor brigăzii care au luat parte la lupte. Trăiască România! Trăiască Germania într-o fidelă frăţie de arme!”.

Informat că muncitorii erau nemulţumiţi de ,,noul regim al pâinii”, aceştia primind raţii de 300 grame zilnic de persoană, Ion Antonescu replică: ,,Nu avem mai mult”. Apoi, cere: ,,Mai multă acţiune practică şi mai puţină discuţie şi promisiuni lucrătorilor. În război, muncă multă, pretenţii puţine... Omului trebuie să i se explice. Trebuie să i se arate comparativ situaţia de la noi şi de la alţii; atunci îşi va da seama că trebuie să mulţumească lui Dumnezeu că la noi este infinit mai bine ca la alţii”.