FOTO Imagini rare de pe frontul Primului Război Mondial. Cum arătau ostaşii români din tranşee
0În 1917, România se confrunta cu o situaţie dezastruoasă a armatei. Trupele se retrăseseră în Moldova, aşezându-se pe aliniamentul văilor Şuşiţei, Putnei şi Siretului.
Toată iarna şi primăvara lui 1917, cu sprijinul în special a armatei franceze conduse de generalul Henri Mathias Berthelot (1861-1931), românii şi-au reorganizat armata, refăcând structura, întărind efectivele prin dotarea soldaţilor cu arme primite de la francezi, care i-au şi instruit cum să le folosească.
GALERIE FOTO - ROMÂNIA ÎN TRANŞEELE PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
Specialiştii Muzeului Naţional de Istorie a României, care au alcătuit expoziţia fotodocumentară „România în Primul Război Mondial“, arată că procesul de refacere a dus la următoarea componenţă a Armatei Române: două armate (1 şi 2) cu 15 divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie, 4 regimente de artilerie grea, 12 escadrile de aviaţie.
Diviziile, devenite unităţi omogene ca efectiv, încadrare şi armament, erau alcătuite din câte 4 regimente de infantierie, grupate în câte două brigăzi; diviziile 1-10 aveau şi câte un regiment de vânători de munte.
Armata României avea un efectiv total de 512.052 militari, însemnând 60% din efectivul de la intrarea în război.
Militarii erau repartizaţi astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 şi 174.708 în trupe la dispoziţia Marelui Cartier General.
Pentru desfăşurarea operaţiunilor militare în anul 1917, Consiliul de Război a stabilit că trebuia puse în aplicare două lovituri: una data de Armata 2 Română în zona Mărăşti, cu scopul de a fixa forţele inamice şi de a sprijini acţiunile derulate de Armata 1 Română şi o parte a Armatei 4 Ruse care trebuia să dea a doua lovitură pe Siretul Inferior, în zona Nămoloasa. Obiectivul era nimicirea grupării principale de forţe a inamicului, reprezentată de Armata 9 Germană.
În Bătălia de Mărăşti (iulie 1917), Armata 2 Română a reuşit să facă o spărtură largă de 30 kilometri şi adâncă de 20 kilometri în frontul Armatei Austro-Ungare determinând comandamentul Puterilor Centrale să-şi schimbe planul de operaţiuni şi să aducă puternice întăriri în zonă.
A urmat Bătălia de la Mărăşeşti (august-septembrie 1917), cea mai lungă şi ce mai dură încleştare de pe frontul românesc din Primul Război Mondial.
Bătălia de la Oituz (iulie-august 1917) s-a desfăşurat concomitent şi a oprit ofensiva inamică, prin care se dorea accesul la ultimele zăcăminte de cărbune şi petrol ale României şi atragerea în luptă a rezervelor Armatei Române pentru a nu fi folosite în bătălia de la Mărăşeşti. Pierderea acesteia a forţat Puterile Centrale să renunţe la atac şi să bată în retragere. Aici, la Mărăşeşti, mai exact la Dealul Secuiului, a căzut în luptă prima femeie-ofiţer a Armatei Române, eroina gorjeancă Ecaterina Teodoroiu.
Pe aceeaşi temă: