Evanghelicus, primul episcop al Tomisului. Viaţa celui care a ridicat primele biserici pe aceste meleaguri
0Cel dintâi episcop al Tomisului a fost Evanghelicus, originar din Tracia, considerat a fi urmaşul Sfântului Apostol Andrei, cel care a propovăduit creştinismul pe aceste meleaguri.
În Patericul românesc, o enciclopedie a sfinţilor de pe tărâmul românesc, îl regăsim pe episcopul Evanghelicus, despre care se spune că este urmaşul Sfântului Apostol Andrei. El este cunoscut ca fiind cel dintâi episcop al Eparhiei Tomisului, păstorindu-i pe creştinii autohtoni geto-daco-romani de la Gurile Dunării şi din toată Dacia Pontica în ultimul deceniu al secolului III.
Convertiţi la creştinism
Episcopul Evanghelicus, originar din Tracia, a convertit la credinţa în Hristos pe mulţi locuitori din Scitia Mică, ce rămăseseră în întunericul păgânismului. El este amintit în actul martiric al Sfinţilor Epictet preotul şi Astion monahul, care au fost martirizaţi pentru Hristos la Halmyris (astăzi localitatea Dunăvăţ), cetate antică grecească, situată pe braţul de sud al Dunării, „într-o zi de 8 iulie", în timpul persecuţiei lui Diocleţian.
În documentul amintit se afirmă că „prea fericitul Evanghelicus era episcopul şi întâistătătorul sfintelor lui Dumnezeu biserici din această provincie“, adică din Sciţia Mică (Dobrogea). În actul martiric se spune că părinţii Sfântului Mucenic Astion, originari din Asia Mică, veniţi la Tomis în căutarea fiului lor, au fost convertiţi la creştinism de către preotul Bonosus şi apoi botezaţi de episcopul Evanghelicus la Halmyris, în a paisprezecea zi de la martiriul Sfinţilor Epictet şi Astion. Se crede că însuşi Sfântul Evanghelicus a primit cununa muceniciei prin acelaşi împărat, pentru marea lui dragoste şi râvnă pe care le avea pentru Iisus Hristos.
Lega gura lupilor, prin rugăciune
Sfântul Apostol Andrei a ajuns pe aceste meleaguri undeva între anii 50 şi 67, pentru a predica Evanghelia lui Iisus Hristos. Constantin Vasilescu, un preot al satului Gozgun, denumirea veche a localităţii Ion Corvin, a strâns de la bătrânii din localitate istorii creştine. Ei vorbeau despre două peşteri care au servit drept biserici creştinilor dobrogeni, după ce au ascultat învăţăturile Apostolului Andrei. Informaţiile apar într-o carte lansată de documentaristul Ionuţ Druche de la Arhiepiscopia Tomisului şi de arhimandritul Cosma Micu.
„Peştera cea mai mare cuprinde cam la o mie de oi şi cea mică la trei - patru sute”, scria Nechita Runcan în „Două milenii de viaţă creştină neîntreruptă în Dobrogea“. Una dintre ele este peştera cunoscută de toată lumea ca fiind a Sfântului Andrei. Peştera nu este singura dovadă a trecerii pe aici a apostolului. Legendele spun că Sfântul Andrei obişnuia să meargă cu un toiag în mână. Fiindu-i sete, a lovit cu toiagul piatra seacă şi din ea a ţâşnit apa. Aşa a apărut izvorul botezat ulterior „Fântâna lui Mihai Eminescu“, în memoria marelui poet.
Pe lângă faptul că a propovăduit creştinismul, apostolul a vindecat rănile multora şi, prin rugăciuni, se spune că lega gura lupilor din aceste ţinuturi. Când a sosit timpul ca Sfântul Apostol Andrei să meargă să propovăduiască pe alte meleaguri, le-a zis ucenicilor săi: „De va strica cineva Peştera mea, şi Dumnezeu îl va strica pe el, căci Peştera este biserica lui Dumnezeu!”
Primii creştini din România
Un fost primar din Cuzgan (actuala localitate Ion Corvin), C. Ionişor, a fost cel care a descoperit peştera ce a reprezentat biserică pentru primii creştini din România. În grotă s-au găsit urmele unei cruci fie în formă de X, cum era cea pe care a fost răstingnit Sfântul Andrei, dar şi simboluri greceşti sau romane.
Însă personalitatea dobrogeană care şi-a pus amprenta asupra peşterii a fost teologul şi avocatul Ion Dinu. Împreună cu Constantin Lembrău, preotul de la Adamclisi, a luptat pentru păstrarea amintirii acestui loc sacru. Împreună cu oficialităţile locale au hotărât ca, în fiecare an pe data de 15 august, să aibă loc serbări la gura peşterii, dar şi la izvor. Primul eveniment public a avut loc în 1919. Un an mai târziu, la cişmea au fost cununate religios 70 de familii şi au fost botezaţi zece copii. În 1944, în interiorul peşterii s-a amenajat un paraclis şi s-a înălţat o turlă deasupra ei.
Primele chilii
După venirea la conducerea ţării a comuniştilor, peştera a fost dată uitării şi a fost vandalizată. În 1990, cu binecuvântarea ÎPS Lucian Florea, Arhiepiscopul Tomisului de la acea vreme, doi călugări de la Mănăstirea Neamţ, ieromonahul Victor Ghindăoanu şi monahul Nicodim Dincă, din Adamclisi, au reînviat viaţa monahală în acest loc. În 1991 s-au construit primele chilii, iar doi ani mai târziu au început lucrările de amenajare a Peşterii Sfântului Andrei. În 1993 s-a pus piatra de temelie a bisericuţei de lângă peşteră, ce a fost sfinţită în 1995, de Arhiepiscopul Tomisului Lucian Florea. Piatra de temelie a bisericii mari a fost sfinţită în 1993, fiind închinată „Sfântul Apostol Andrei”. Construcţia bisericii a fost finalizată în anul 2000.
Vă mai recomandăm:
Triunghiul sacru din colţul Dobrogei. Bisericuţele din nuiele de la Izvoarele, Satu Nou şi Strunga