Dobrogea, în vremea ciumei şi holerei: „Un bolnav a fost isbit cu atâta violenţă de boală, încât n-au avut vreme de a-l transporta la spital şi l-au svârlit în mare“
0Dobrogea s-a confruntat de-a lungul veacurilor cu epidemii devastatoare de ciumă sau holeră, dar şi cu seisme deosebit de puternice, care au distrus aşezări întregi şi au provocat tsunami.
Dobrogea a fost mai deschisă la răspândirea molimelor. Pe de o parte, tărâmul dintre Dunăre şi Marea Neagră era poarta de intrare a ambarcaţiunilor străine, iar pe de altă parte, sursa de infectare era apa netratată, pe care oamenii o consumau.
Căpitanul M.D. Ionescu aminteşte şi el despre bolile astăzi eradicate de care au suferit locuitorii acestor ţinuturi în cartea „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea“. În anul 1893, spune el, holera a bântuit în mai multe localităţi pe malurile Dunării şi, mai cu seamă, în Sulina. „Numărul bolnavilor îngrijiţi în spitalul marinei a fost mult mai mare decât în alţi ani. În total, au fost 641 de bolnavi, dintre care 88 atinşi de holeră. Dintre aceştia, au murit 41, de febră tifoidă 12, tuberculoză 6, de mizerie psihologică 5. Holera a apărut în Sulina în 3 august. După câteva zile, spitalul a devenit neîndestulător. La 7 august s-au înregistrat 27 de cazuri, iar la 9 august 39 cazuri.
În oraş, boala coprinsese aproape toate cartierele. Mai bine de 200 de oameni au părăsit Sulina. Vasele care încărcau în port n-au fost nici ele scutite. Unul dintre aceşti bolnavi a fost isbit cu atâta violenţă de boală, încât marinarii n-au avut vreme de a-l transporta la spital şi l-au svârlit în mare. Nmărul oficial al holericilor, în tot timpul cât a durat epidemia, adică din august până în decembrie, a fost de 336“, scria M.D. Ionescu.
În scrierile sale vorbeşte şi despre Constanţa: „Constanţa, ca tote oraşele turceşti, nu e decât o grămadă de ruine recente, pe care cazacii le-au lăsat în urma lor. Totul este nimicit, confuz, devastat, stricat. Aci holera se declară, 27 de oameni atinşi. Regimentul I de zuavi, care sosise în ziua de 25 pe mare la Constanţa avu un holeric, de la 27 şi 28 avu 8, iar la 28 peste 50 bolnavi“, face el radiografia epocii.
În Zebil, aflăm de la cronicarii vremii, oamenii s-au confruntat în acelaşi timp şi cu cutremur şi cu ciuma. „În Zebil s-au simţit de multe ori cutremure mici de pământ, dar ca cutremurul din timpul ciumei în 1831, în postul Crăciunului, nu s-a mai pomenit. Spun bătrânii că s-a dărâmat geamia din Babadag, case, ziduri de piatră, cădeau oameni şi vite din picioare, urlau câinii şi fiarele din pădure“, scrie Simeon Moruzov, într-o monografie a micii localităţi.
Holera din zilele noastre
Focare de holeră au izbucnit şi în zilele noastre: în 1977 şi 1981. La Sulina a murit un singur om şi au fost infectaţi 115 în anul 1977. O a doua perioadă de epidemie s-a manifestat în anul 1981, primul caz fiind semnalat în localitatea Grindu. Din cele 154 de persoane afectate, 20 au avut o formă clinică gravă, iar patru au decedat. Şase ani mai târziu, boala a reapărut, de data aceasta cuprinzând Tulcea, Murighiol, Chilia Veche, Sulna, Crişan şi Maliuc. Deşi au fost mai mulţi pacienţi afectaţi, nu a murit niciunul. Ultima epidemie de holeră a izbucnit în anul 1991. Primul caz a fost înregistrat la Babadag şi apoi la Teliţa, Niculiţel, Mahmudia, Luncaviţa şi Tulcea, conform datelor celor de la Direcţia de Sănătate Publică din Tulcea.
Cutremurul care a provocat un tsunami de cinci metri
Teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut cutremure devastatoare. Scrierile vremii spun că un astfel de seism s-a produs la 31 martie 1901, care a distrus sate întregi de la malul Mării Negre şi a provocat un tsunami de patru – cinci metri înălţime. Cutremurul din 1901, de 7,2 grade pe scara Richter, scriu Petre Alexandrescu şi A. Balreş în Revista Pontica, a avut nu mai puţin de 37 de replici în acelaşi an. El a fost urmat de 13 replici în 1902, 7 replici în 1903 şi 4 replici în 1904. Seismul, cu epicentrul în zona Şabla – Cavarna, a ruinat sate întregi de la malul Mării Negre.
La Mangalia şi Constanţa cutremurul a fost resimţit ca având gradul 8, iar la Jurilovca şi Babadag ca având gradul 7. Cutremurul a generat un tsunami de patru – cinci metri înălţime.
Dobrogea de Sud este o zonă cu seismicitate ridicată comparativ cu ţinuturile nordice ale acestei provincii geografice. Aici s-au produs 88% din numărul total al cutremurelor înregistrate. Astfel, au fost menţionate 170 de cutremure în întreaga Dobroge până în 1929. Numai în sudul Dobrogei se concentrează 117 focare, dintre care 76% în zona Şabla – Capul Caliacra.
Vă mai recomandăm:
Incursiune pe Insula K din Marea Neagră. Cel mai nou pământ al României