Cum a fost acuzat mecanicul Ceauşescu de sabotaj la construirea canalului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Pe perioada construirii Canalului Dunăre-Marea Neagră, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, au avut loc mai multe procese ale „sabotorilor“, pentru a se justifica eşecul proiectului.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a publicat mai multe documente privind anchetele sabotorilor de la Canal, în cadrul proiectului „România supravegeată“.

Conform unui astfel de document, la 11 august 1951, un accident de muncă s-a petrecut pe şantierul Canalului, la digul de sud. Mecanicul Mihai Ceauşescu a pornit locomotorul unui tren încărcat cu piatră pentru a-l retrage către capul digului pentru a putea fi descărcat. Mecanicul nu a mai putut opri motorul, care căpătase o viteză din ce în ce mai mare, şi astfel a sărit din mers. Motorul a sărit peste linie, la capătul digului, prăvălindu-se peste taluz.

Vinovat a fost găsit mecanicul Mihai Ceauşescu, care nu a observat cum ştiftul de la regulatorul locomotorului a sărit şi astfel motorul s-a ambalat şi nu a mai putut fi oprit. S-a investigat dacă nu a fost vorba de o acţiune duşmănoasă, motiv pentru care s-a lasat un colaborator în preajma lui Ceauşescu. 

Mihai Ceauşescu s-a născut la 18 martie 1923 în Muscel. Era căsătorit cu Verona şi avea şapte clase primare şi serviciul militar satisfăcut. Era membru de partid din 1947, scria maiorul de Securitate Nicolae Doicaru. 

După o anchetă, s-a stabilit că nu a fost vorba de o acţiune duşmănoasă sau neglijenţă din partea mecanicului, ci, pur şi simplu, este vorba de o „totală timiditate – frică – de care mecanicul a fost cuprin în momentul în care locomotorul se apropia cu viteză tot mai mare de capul digului“. 

De altfel, mai mulţi muncitori au fost acuzaţi de sabotaj la construirea canalului, prin acest fapt Securitatea încercând să justifice eşecul proiectului. A fost şi un proces, trei fiind executaţi. Este vorba de inginerii Aurel Rozei-Rozemberg şi Nicolae Vasilescu-Colorado şi mecanicul de locomotivă Dumitru Nichita, care au fost ucişi la 13 octombrie 1952. 

Canalul, cu ajutor sovietic

La 25 mai 1949, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi Guvernul au emis hotărârea de construire a Canalului Dunăre-Marea Neagră.

„Lucrarea aceasta de proporţii măreţe nu putea fi realizată de regimul capitalist care investea bani în lucrări ce duceau la profituri imediate. A fost necesară dărâmarea orânduirii capitaliste, smulgerea principalelor mijloace din mâinile exploatatorilor şi ţinerea la o economie planificată pentru ca să se poată păşi la realizarea Canalului Dunăre- Marea Neagră. Canalul nostru nu se construieşte din împrumuturi, ci în primul rând din acumulările socialiste ale sectorului socialist al economiei naţionale“.

„În afară de bogatul material documentar care ne-a sosit şi continuă să vină din Uniunea Sovietică, am primit maşini pentru înzestrarea şantierelor noastre cu cele mai moderne mijloace de lucru. Mai bine de 65% din utilajul de import este de proveninţă sovietică“, se scria în hotărâre. 

Era însă un proiect sortit eşecului. Şantierul canalului a fost închis peste noapte, în 1955, fiind abandonate toate utilajele.  Construirea lui s-a reluat în 1975. Noul traseu se suprapune peste cel nou pe o distanţă de 9 kilometri. 

Vă mai recomandăm:

Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria

Poveste de dragoste comunistă: idila dintre „prinţesa roşie“, fata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi amantul ei, un medic chirurg care a murit în închisoare

Inginerul care a proiectat Magistrala Albastră şi caznele construirii Canalului Dunăre-Marea Neagră