Comoara de sub pământul vechiului Tomis distrusă de construcţiile moderne. Superbele edificii cu mozaic dispărute
0Pe lângă Edificiul roman cu mozaic, superbă construcţie de lângă Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa, au mai fost descoperite încă alte două edificii cu mozaic: unul la Histria şi unul în oraşul Constanţa.
Despre edificiile cu mozaic mai puţin cunoscute aflăm din lucrarea arheologului Irina Nastasi intitulată „EDIFICII CU MOZAIC DIN DOBROGEA ROMÂNĂ ŞI ROMÂNO-BIZANTINĂ“.
Prezentă în număr mare în unele părţi ale imperiului Român, tehnică aşternerii pe un pat de mortar amestecat cu var a unor bucăţele colorate, care privite în ansamblu oferă o imagine uniformă şi coerentă, a ajuns şi în oraşele vest-pontice, ce aparţineau acum de Moesia Inferior.
În Tomis s-au descoperit până în prezent două edificii cu mozaic, iar la Histria unul. Opere ale meşterilor romani sau creaţii locale, au aceleaşi caracteristici generale.
Edificiul de la Histria se găseşte în partea de SV a incintei româno-bizantine. A fost descoperit în 1915, de Vasile Pârvan şi echipa să de colaboratori. Pentru prima dată a fost publicat de Grigore Florescu în volumul de debut al seriei monografice „Histria“.
Distrus în mare parte, încă din antichitate, degradat de factori de umiditate, temperatura şi compoziţie a solului cât timp a stat sub pământ, dar şi de neatenţia şi reaua intenţie a vizitatorilor, astăzi el se prezintă într-o stare precară, fiind distrus aproape în totalitate. Din cauza compoziţiei solului culorile sale au fost denaturate în timp.
Celălalt mozaic din Tomis aparţine unei clădiri din care nu a putut fi scoasă la lumina decât o cameră dreptunghiulară, de mari dimensiuni, şi anume 11,50 m/5,50 m. Săpătură s-a făcut pe strada Marc Aureliu, în apropierea Pieţei Ovidiu.
Sala era orientată ENE-VSV şi avea formă dreptunghiulară. A fost grav afectată de construcţiile ce au suprapus-o. S-au păstrat doar porţiuni din zidurile lungi şi acestea având o înălţime foarte mică, de numai 0,30-0,40 m. Se mai conservă şi pragul de piatră al intrării în colţul de sud-est. Destinaţia camerei şi a întregii clădiri din care face parte nu este cunoscută încă, însă interesul pentru această s-a manifestat datorită pavimentului cu mozaic întins pe suprafaţă să. Acesta se păstrează pe 29,5 m2 din 63,25 m2 cât avea iniţial.
Patul în care era implantat mozaicul se compune din mai multe straturi. Primul este acela de pietre aşezate ordonat pe pământul viu, nivelat. Peste acestea este întins un strat de cenuşă şi nisip, pentru obţinerea unei suprafeţe netede. Deasupra sunt aşternute trei straturi de mortar amestecat cu pietricele, nisip şi ceramică pisată. În acest ultim strat de mortar sunt aranjate tesserele. Materialele folosite sunt variate: calcar, gresie, marmură, granit şi cărămidă. Paleta coloristică este bogată: galben, roşu, alb, negru-verzui şi verde.
Mozaicul cuprinde un motiv central, unitar, repetat ritmic pe toată suprafaţă să, încadrat într-un chenar format din două motive ce-i înconjoară centrul. Impresia generală creată de jocul meandrelor dispuse oblic este de rotire continuă.
Chenarul, la fel că partea centrală, este reprezentat pe acelaşi fond galben. Partea dinspre exterior este decorată la distanţe egale de „pătrate roşii formate din triunghiuri ce alternează cu sectoare de cerc lucrate cu pietricele verzi”, fiind un motiv asemănător cu cel al crucii de Malta. Urmează o bandă albă pe care se înşiruie triunghiuri roşii-motivul dinţilor de lup.
Vă mai recomandăm: