Cele mai frumoase nave de pasageri pe care le-a avut România. Soarta tristă a „lebedelor“ Mării Negre

În perioada interbelică, două nave de croazieră colindau mările și oceanele. Datorită culorii lor albe, ca nişte sculpturi în marmură de Carrara, „Transilvania“ şi „Basarabia“ au fost numite „lebedele“ Mării Negre.

Pasagerele gemene, construite la șantierele din Copenhaga, au făcut curse regulate pe linia Constanţa-Alexandria-Haifa-Beirut-Pireu-Istanbul-Constanţa, iar la bordul lor erau transportaţi turişti străini.

Cele două pasagere dispuneau de bar, cinema şi o sală de dans concepută sub forma unei punţi de navă. Pe pereţii cabinelor se găseau fotografii artistice cu peisaje româneşti. Cabinele de lux erau intime, dar şi foarte elegante, fiind placate cu nuc satinat sau cu tapet în culori pastelate. Pasagerii aveau la dispoziţie inclusiv o sală de lectură, iar mobilierul din sălile de masă era din lemn preţios. Vesela era doar din porţelan de cea mai bună calitate, iar tacâmurile – din inox. Toate covoarele din saloane erau lucrate manual. Fiecare cabină avea baie proprie. Turiştilor li se serveau doar produse sofisticate pentru acele vremuri: sturioni şi friptură de toate felurile. Pe scurt, erau adevărate hoteluri plutitoare.

La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, autorităţile de la Bucureşti le-au trimis la Istanbul pentru a le salva de bombardamente, Turcia fiind o ţară neutră.

Odată terminate operaţiile militare în Marea Neagră, în octombrie 1944 cele două nave au fost aduse, în siguranţă, la Constanţa, notează Constantin Cumpănă şi Corina Apostoleanu în cartea „Amintiri despre o flotă pierdută – Navele româneşti ale Dunării şi Mării“.

În toamna anului 1944, în Comisia Română pentru aplicarea Armistiţiului cu Aliaţii, ruşii au cerut, printre altele, şi predarea celor două nave de lux româneşti. Însuşi procurorul-şef al URSS Andrei Ianuarievici Vîşinski a venit la Bucureşti să ceară pasagerele de lux „Basarabia“ şi „Transilvania“.

Negociatorul României în Comisie a fost avocatul Alexandru Danielopol, care a reuşit într-un mod excepţional să salveze luxosul vas „Transilvania“ din mâinile ruşilor.

Ajunsă sub pavilion rusesc, „Basarabia“ a fost rebotezată „Ukraina“ şi a revenit o singură dată de atunci în portul Constanţa, în anii ’60. A fost tăiată la Gadani Beach (Pakistan), în anul 1987.

„Transilvania“ a continuat seria voiajelor în Marea Neagră şi în Marea Mediterană. După război, nava a transportat prizonieri şi emigranţi.

În anul 1975, nava „Transilvania“ a acostat în dana 26 a Portului Constanţa deoarece necesita reparaţii şi mai multe dotări, cea mai urgentă fiind montarea de sesizoare de incendii. La Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor au sosit şi o serie de oferte de schimbare a destinaţiei navei. Prima a fost a Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân“, care a dorit să o transforme în navă şcoală, iar a doua de la Oficiul Naţional de Turism Carpaţi, care dorea să o facă hotel plutitor.

Şantierul din Copenhaga care a construit-o voia să o expună la muzeul naval, urmând să livreze statului român o altă navă de pasageri. Toate ofertele au fost refuzate de Nicolae Ceauşescu şi, pe 15 martie 1979, nava a fost remorcată spre Şantierul Naval Galaţi.

Pe 9 septembrie 1979, nava s-a rupt din parâmele care o legau la mal, s-a înclinat şi, în cele din urmă, s-a răsturnat.