Cât de rău le facem copiilor dacă îi tratăm ca pe nişte personaje de poveste. Prinţii şi prinţesele din copilărie, adulţii neadaptaţi de mai târziu

Copiii care dezvoltă sindromul „prinţi şi prinţese“ vor crede că lumea este un castel frumos, în care toţi sunt slugi umile puse în slujba lor şi vor opune rezistenţă când vor primi o sarcină din partea părinţilor sau, mai târziu, din partea şefului.

Apelative precum “prinţ” sau “prinţesă”, adresate copiilor încă de mici, le vor construi acestora o percepţie falsă despre realitatea înconjurătoare, iar în adolescenţă sau maturitate vor dezvolta deviaţii comportamentale destul de serioase şi nu se vor putea adapta societăţii actuale, este de părere psihologul Iuliana Fulaş. Acest sindrom este observabil începând cu vârsta de doi ani, când fetele sau băieţii încep să se costumeze în eroii de poveste şi primesc mesaje subliminale din diverse medii că aspectul fizic e tot ce contează. 

Fenomenul selfie

În perioada adolescenţei, acest sindrom devine din ce în ce mai evident, deoarece mulţi tineri îşi centrează viaţa în jurul sinelui, devin narcisişti, iar fenomenul selfie a contribuit la augmentarea narcisismului lor. Copiii care dezvoltă  sindromul “prinţi şi prinţese” nu vor împărţi jucăriile cu alţi copii, nu vor spune vreodată “te rog”, “mulţumesc” şi “iartă-mă” şi nu vor învăţa să iubească sincer.
 

„Sindromul prinţesei - la fete şi al prinţului - la băieţi constituie un set de deviaţii comportamentale care de multe ori trec neobservate de părinţi sau, mai rău, aceste atitudini sunt alimentate de aceştia, prin repetări obsesive a acestor apelative sau cu permisivitate dusă la extrem. Din dorinţa de a-i proteja şi de a-i ajuta pe cei mici, atât părinţii, cât şi societatea contribuie la apariţia unor manifestări care le pot afecta viaţa de adult”, explică psihologul.
 

Lumea din poveşti şi realitatea
 

În momentul în care copiii sau tinerii conştientizează că lumea în care trăiesc nu este deloc asemănătoare cu cea din poveşti, trăiesc adevărate drame interioare. „În perioada adolescenţei, foştii copii trataţi ca prinţi şi prinţese constată că societatea nu-i tratează ca pe nişte prinţi şi prinţese, ba le cere chiar foarte multe, le impune reguli, iar atunci apar primele probleme: comportamente delicvente, depresii, anxietăţi, dezechilibre psihice“, spune specialistul. 

Psihologul Iuliana Fulaş adaugă că există metode prin care ne putem preveni copiii să dezvolte acest sindrom şi să trăiască dezamăgiri pe parcurs. „Apelativele «prinţ» sau «prinţesă» ar trebui să fie eliminate din vocabularul fiecărui părinte. Nu trebuie spuse nici măcar în glumă. Încă de mici trebuie să-i învăţăm că fericirea nu constă în a primi, ci în a oferi”, conchide specialistul.

Vă mai recomandăm:

Cum ne revenim după o dezamăgire în dragoste şi care este cea mai mare greşeală pe care o facem când suferim - sfaturile psihologului

Există dragoste la prima vedere? Care sunt hormonii responsabili pentru magia pe care o simţim la începutul unei relaţii - explicaţiile specialiştilor