Aventurile unui ofiţer român: a fugit peste graniţe, de frica ruşilor, şi a lucrat la lansarea primelor filme din seria James Bond
0Pentru a scăpa de răzbunarea ruşilor care l-ar fi băgat în închisoare pentru că a luptat împotriva lor în timpul războiului, un ofiţer de marină român a fugit în Italia
Elizel Haralamb Angelescu s-a născut în 1921, la Tulcea, unde şi-a petrecut primii ani din viaţă, până când familia s-a mutat la Bucureşti. Primii doi ani de facultate i-a urmat la Politehnica din Bucureşti, apoi a abandonat-o pentru a merge la Şcoala Navală din Constanţa, urmându-şi prima dragoste, marea.
Povestea vajnicului ofiţer o regăsiţi în volumul „Veteranii Marinei. Careul marinarilor“, ediţie semnată de dr. Mariana Păvăloiu şi Bogdan Dinu.
Elizel Haralamb Angelescu a participat la cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind rănit de patru gloanţe. Dar a scăpat ca prin minune. Nava pe care era locţiitor de comandant în 1944 a fost avariată într-o misiune, iar membrii echipajului erau convinşi că pentru ei s-a terminat războiul.
Lupta ghicită în zaţul de cafea
Mergând în vizită la o mătuşă, femeia i-a ghicit în cafea că va merge într-o luptă cruntă. Tânărul s-a amuzat teribil, însă nu a trecut mult până când să fie trimis să înlocuiască un ofiţer pe o navă care a plecat la Sevastopol.
În timpul atacului, spusele mătuşii sale s-au adeverit: era înconjurat de cadavre pe punte. După terminarea războiului a absolvit Facultatea de Construcţii şi s-a dus la CFR să-şi caute de lucru. Cum însă fusese ofiţer în timpul războiului, a fost refuzat. Atunci şi-a dat seama că România, ţara căreia îi dăduse totul, nu-l mai vroia şi şi-a făcut un plan să fugă din ţară.
După venirea ruşilor în ţară, toţi cei care luptaseră împotriva lor erau consideraţi criminali de război. Mulţi ofiţeri au fost judecaţi şi condamnaţi şi unii trimişi în lagăre. Un prieten de-al lui, care nu l-a urmat, a fost condamnat pentru crime de război şi a fost încarcerat cinci ani la închisoarea de la Aiud.
Fuga în Italia
Visul lui era să ajungă la Triste, unde era o şcoală de căpitani de vas. Şi-a luat actele, un rând de haine şi împreună cu un prieten a luat drumul străinătăţii. Pe 19 august 1948 au plecat cu un vaporaş la Turnu Severin. Au sărit în Dunăre şi au înotat spre malul iugoslav. Deşi santinelele au tras după ei, nu i-a nimerit. În Iugoslavia au trecut prin 13 lagăre, dar într-un final au reuşit să evadeze şi au ajuns în Italia. În toată această perioadă fostul ofiţer a mâncat doar cenuşă, mămăligă, mazăre cu gărgăriţe. Din august 1948 până în aprilie 1949 nu s-a spălat şi nu şi-a tăiat unghiile.
Când a ajuns în Italia a sărutat pământul, ştiind sigur că italienii îl vor ajuta. În timp ce dormea pe o bancă din parc a fost găsit de poliţie. Nu l-au crezut că este român. Elizel Haralabie vorbea perfect franceza, engleza, germana şi italiana. Dar şi-au făcut milă de el şi l-au dus într-un restaurant unde i s-a spus să mănânce cât poate el.
Colinde penru sarmale
La Trieste a ajuns prea târziu terminându-se înscrierile. A plecat spre Paris, unde a ajuns în preajma Crăciunului din 1949. După ce a cântat colinde pentru o porţie de sarmale a început o nouă viaţă. Aici a cunoscut o familie de greci plecaţi din Târgovişte, care l-a ajutat foarte mult. În anul 1950 s-a căsătorit cu o domnişoară fugită cu tot cu familia din România.
În 1951 a plecat la Montreal, unde s-a angajat la un birou de proiectare. Dar gerul canadian l-a învins şi în 1968 a ajuns la Londra şi apoi la Paris, unde a lucrat în industria cinematografică ca manager pentru cumnatul său Harry Szalsman, producătorul primei serii de filme James Bond. Viaţa l-a purtat apoi în Florida, unde s-a angajat la o societate de proiectări construcţii maritime. În 2004 s-a întors în ţară, unde a mai trăit încă opt ani.
Vă mai recomandăm: