Amintirile unui marinar: „Constanța în care am crescut avea două anotimpuri: Unul era vara. Al doilea era restul anului“ VIDEO

Comandantul de cursă lungă Laurenţiu Mironescu vorbește de Constanța din amintire, când orașul și stațiunea Mamaia erau pline ochi de turiști români și străini.

Pentru adulții de astăzi, Constanța înseamnă doar vacanță. Într-o postare pe Facebook, comandantul de cursă lungă Laurențiu Mironescu rememorează atmosfera de altădată de pe litoral. „Constanța în care am crescut avea două anotimpuri. Unul era vara. Al doilea era restul anului în care nu era vară. Constanța toată aștepta vara, care vară însemna Mamaia plină de turiști, hotelurile full, restaurantele hotelurilor asemenea, plajele, cele nu foarte multe discoteci, tot...“, spune el.

Sezonul începea la 1 mai, iar în mijlocul de sezon nu scădea sub 90% grad de ocupare. „Stațiune plină ochi, dar neaglomerată, minim 30-35% turiști străini, dintre care unii veneau de ani și ani de zile, în același hotel, pe aceeași bucată de plajă, închiriau șezlonguri de la aceleași persoane, era o lume aparte, absolut particulară, mai ales analizată din perspectiva prezentului“, așa arată Mamaia din amintirile sale.

Acum, spune el cu regret, Mamaia nu mai e stațiune, ci „un cartier aglomerat, betonat al Constanței. Betonat prost, aș adăuga. Proiectarea Mamaiei a avut o filozofie, refacerea, agrementul... ce e acum este o aglomerație grețoasă de construcții noi care au reușit să pară mult nereușite și ne-estetice în comparație cu hoteluri construite în anii '60“.

.Foarte mulţi turişti care şi-au petrecut vacanţele altădată pe litoralul românesc acuză autorităţile că au permis defrişările masive, construcţiile pe spaţiul verde şi pe plajă şi că multe zone sunt neîngrijite, iar mizeria este peste tot.

În Satul de Vacanţă, care acum e un kitsch, funcţionau altădată doar căsuţe tradiţionale, fiecare purtând denumirea unui judeţ din România. 

De departe, Parcul Tăbăcărie, poarta de intrare în staţiunea Mamaia, era o oază de verdeaţă. Adulţii de astăzi îşi amintesc cu nostalgie de trenuleţul cu care se plimbau prin parcul care nu era ciuntit de construcţii. 

În anii 70 – 80, litoralul românesc era plin de turişti români şi străini care alegeau să-şi petreacă vacanţele în România. În perioada anilor ‘70 -’80, litoralul găzduia 150.000 de turişti pe serie. În medie, fiecare serie era programată pentru zece zile. Staţiunile Mamaia şi Mangalia aveau şi câte 20.000 de turişti pe serie. Mangalia avea chiar şi un avantaj, întrucât aici nu intrau şi turiştii din Neptun.  

Staţiunea avea, la rândul ei, 9.500 de spaţii de cazare, întotdeauna ocupate. Urmau cele două Eforii, care puteau primi pe serie 15.000 de turişti. În taberele şcolare veneau peste 2.000 de turişti. Peste 5.000 de turişti ajungeau la Năvodari. Restul turiştilor se cazau în campinguri sau în alte moduri de turism neorganizat.