Ambasada Rusiei: „Guvernul URSS nu a recunoscut niciodată aderarea Basarabiei la Regatul România“
0În ziua în care se împlinesc 79 de ani de când Guvernul României a cedat fără luptă Basarabia şi nordul Bucovinei, în urma reuniunii Consiliului de Coroană din noaptea de 27 spre 28 iunie 1940, Ambasada Rusiei a transmis un mesaj care conţine punctul de vedere în legătură cu aceste evenimente.
Ambasada Rusiei şi-a exprimat, într-o postare pe Facebook, punctul de vedere privind evenimentele care au avut loc în urmă cu aproape 80 de ani. Iată postarea integrală: „#RO Anul 1940 în Basarabia: astfel a fost în realitate… „În urmă cu 79 de ani, Guvernul URSS, care nu a recunoscut niciodată aderarea Basarabiei la Regatul România, a trimis Guvernului român o notă, oferind „în scopul de a restabili dreptatea, să se procedeze împreună cu România pentru soluţionarea imediată a problemei revenirii Basarabiei la Uniunea Sovietică“. După ce s-a pronunţat acordul părţii române de a-şi retrage trupele la 28 iunie 1940, Armata Roşie a intrat nestingherit pe teritoriul Basarabiei şi a Bucovinei de Nord.
Analizând, în prezent, motivele care au adus omenirea la tragedia fără precedent al celui de-al Doilea Război Mondial, precum şi lecţiile trase din acesta, ne permitem să afirmăm că o interpretare eronată a evenimentelor din vara anului 1940 în Basarabia l-a împins pe dictatorul I. Antonescu la decizia care s-a dovedit cu timpul una aproape fatală pentru România, şi anume „să se poziţioneze pe latura incorectă a istoriei", prin aderarea la invazia Germaniei naziste în URSS. Consecinţele acestui "calcul strategic eronat ", din păcate, sunt, de asemenea, resimţite şi în România modernă.
Este relevant de menţionat că cererea sovietică pentru revenirea Basarabiei se bazează în totalitate pe normele de drept internaţional din acea epocă, iar Protocolul de la Paris (de la 28.10.1920) cel notoriu, prin care foştii aliaţi ai Rusiei în cadrul „Antantei“, fără acordul ei, au recunoscut „suveranitatea România asupra teritoriului Basarabiei“, niciodată nu a intrat în vigoare datorită refuzului Japoniei de a-l ratifica. (https://riss.ru/bookstore/journal/2011-2/j9/).
Amintirile martorilor oculari şi numeroasele fotografii care s-au păstrat de atunci arată că trupele sovietice au fost întâmpinate de populaţia locală cu bucurie şi chiar exultare. La Varniţa, Sîngerei, Mereni, Chetrosu, Todireşti, Chirca, Calfa si alte localităţi prin care trecea drumul spre Chişinău, ţăranii, de parcă urmând tradiţiile unei nunţi la ţară, întindeau direct de-a curmezişul drumului mese cu vin şi gustări, opreau coloanele militarilor şi nu le permiteau să treacă până ce soldaţii nu gustau din merindele oferite.
Cum, oare, se poate explica acest lucru dacă, conform "experţilor" moderni ai istoriei relaţiilor ruso-române, Basarabia a fost "ocupată" de URSS? În opinia noastră, o explicaţie foarte convingătoare a fost prezentată încă din 1924 într-o scrisoare către Ferdinand, Regele României, trimisă de 29 de senatori şi deputaţi ai Parlamentului român, care reprezentau regiunea respectivă. În special, aceasta spunea: "Timp de şase ani, Basarabia este administrată într-un mod în care este imposibil să fie astăzi administrate chiar şi coloniile negre din Africa... Actualul regim din Basarabia nu mai poate continua! Basarabia nu mai poate, nu mai vrea să-l îndure!" (http://journalrusin.ru/data/uploads/pdf/2010/22.pdf). Eventual, merită remarcat faptul că majoritatea reprezentanţilor aleşi ai poporului menţionaţi mai sus începuseră drept susţinătorii consecvenţi ai unionismului, şi au rămas în continuare în poziţia pe măsură.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, ţinutul între râurile Prut şi Nistru s-a transformat într-o sursă de materii prime ieftine şi un furnizor de forţă de muncă aproape gratuită. Conform datelor evidenţiate de mai mulţi cercetători, numărul total de locuitori care au părăsit Basarabia în perioada interbelică a ajuns la jumătate de milion de oameni (http://berg-bendery.org/images/Nazaria_Basarab.pdf).
De la finele lunii iunie 1940, mulţi originari de pe teritoriul Moldovei moderne, nevoiţi anterior să caute un destin mai prielnic în alte regiuni ale României, au decis să se întoarcă pe meleagurile lor natale. Încă de la data de 28 iunie, Ambasada Sovietică din Bucureşti a primit aproximativ 250 de cereri din partea basarabenilor care rugau să li se permită să se reîntoarcă. Apoi, din toate colţurile României, în direcţia Prutului s-au îndreptat puhoaie de oameni care se grăbeau spre casă, în pofida obstacolelor impuse de autorităţile locale.
Unul dintre cele mai tragice episoade a avut loc la Galaţi, la 30 iunie 1940, unde în piaţa din faţa gării s-au adunat peste 2 mii de oameni, plecaţi din Basarabia, care aşteptau sa plece înapoi acasă. Piaţa a fost înconjurată de jandarmi şi soldaţi. Oamenii au fost ţinuţi în plină arşiţă, lipsiţi de apă şi alimente, ce transforma aşteptarea într-o tortură. Şi apoi, când ei au încercat să scape, s-a deschis focul asupra celor neînarmaţi: aproximativ 600 de persoane au fost ucise, numărul celor răniţi a fost de două ori mai mare (https://riss.ru/images/…/journal/2011/1/Babilunga_2011_1.pdf).
Veteran al muncii, rezident din oraşul Benderi, Ludmila Gorenco, a fost martorul ocular al evenimentelor de la Galaţi, de unde se întorcea acasă cu familia ei în acea zi. Potrivit celor relatate de ea, acolo a fost atât de mult sânge încât, literalmente, acesta a inundat caldarâmul (https://riss.ru/images/…/journal/2011/1/Babilunga_2011_1.pdf).
În ciuda tuturor acestor evenimente, oamenii doreau să se reîntoarcă în locurile lor natale. În mai puţin de o lună, aproximativ 150 de mii de refugiaţi s-au reîntors în Basarabia din România. În total, până la sfârşitul anului 1940, aproximativ 300 de mii de basarabeni s-au reîntors în patria lor din străinătate, inclusiv 220 de mii din România.
Tot în aceste zile s-a observat şi dezertarea masivă a originarilor din Basarabia, care îşi îndeplineau serviciul militar în armata română. Doar în 10 zile, în perioada 28 iunie - 8 iulie 1940, potrivit Statului Major General Român, din armată au dezertat 61.970 de militari. (http://www.vedomosti.md/…/zurab-todua-pri-rumynah-lyudej-py…).
Pe 3 iulie, la Chişinău, a avut loc parada trupelor sovietice şi demonstraţia populară cu ocazia aderării Basarabiei la URSS. Iar la data de 2 august 1940, la cea de-a VII-a sesiune a Sovietului Suprem al URSS, la propunerea delegaţiei Republicii Moldova, a fost adoptată Legea cu privire la instituirea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, care a devenit membru cu drepturi egale în familia celorlalte republici sovietice.
Până la începutul agresiunii împotriva URSS mai rămânea mai puţin de un an…“
Vă mai recomandăm:
Cum a trucat Ambasada Rusiei poza în care apare un ofiţer cu două ceasuri la mâini
De ce furau soldaţii ruşi ceasurile românilor în vreme de război. Explicaţia unui istoric