Studiu inedit despre cum văd românii pedofilia: 33,6% din conaţionali cer castrarea chimică şi doar 5,6% cred că este indicată pedeapsa cu moartea
0O cercetătoare din Cluj a făcut un studiu în care şi-a propus să afle cum văd românii pedofilia şi cum cred că ar trebui pedepsită. Concluziile cercetării vor fi publicate într-o revistă ştiinţifică.
Cercetătoarea Gabriela Culda, cadru universitar la UBB Cluj, a realizat un studiu despre percepţia românilor despre pedofilie. Unul dintre motivele pentru care a optat pentru o astfel de cercetare e mediatizatul caz al poliţistului pedofil din Bucureşti.
„La acel moment, auzind comentariile publice am realizat că există multe percepţii greşite în legătură cu pedofilia“, afirmă cercetătoarea.
Trei dintre studenţii săi, cărora le coordonează lucrarea de licenţă, şi-au ales ca teme subiecte despre pedofilie. La acest studiu, Gabriela Culda a lucrat împreună cu Codruţa Rîndaşu, studentă la Facultatea de Psihologie din cadrul UBB, admisă la masteratul de Psihologie Judiciară la Universitatea Birmingham. Codruţa a documentat cele mai importante teorii privind dezvoltarea pedofiliei şi percepţia socială asupra pedofililor. Idei din acest studiu vor fi folosite în teza de licenţă a studentei, iar concluziile întregii cercetări vor fi publicate într-o revistă ştiinţifică.
Totul a început în urmă cu câteva săptămâni, când Gabriela şi Codruţa au făcut un chestionar, l-au distribuit online, inclusiv pe reţelele sociale. Au răspuns 1.081 de oameni, majoritatea femei (811). Ca profil, respondenţii au o medie de vârstă între 27-38 de ani şi sunt persoane foarte educate (53% au studii universitare şi postuniversitare, iar doar 2 % nu au terminat liceul).
Câţi vor pedeapsa cu moartea
Studiul a arătat că majoritatea (742 de respondenţi, 68,7% în procente) percep pedofilia drept o boală, dar şi că puţin peste jumătate (551) sunt de părere că pedofili nu-şi pot controla pornirile sexuale. Interesant este, adaugă cercetătoarea, că indiferent dacă respondenţii percep că pedofilii au sau nu control asupra comportamentului, ei cer aceleaşi pedepse pentru pedofili.
La întrebarea despre cum să fie pedepsiţi aceşti agresori sexuali, mare parte dintre chestionaţi au cerut castrare chimică - 33,6%. Un procent de 5,6% de oameni au fost foarte categorici şi au susţinut că pedeapsa cu moartea ar fi cea potrivită.
„Poate că nu ar trebui să fim surprinşi având în vedere că în Germania 28% din persoanele intervievate au spus că persoanele cu pedofilie ar trebui să fie moarte, chiar dacă nu au comis nici o crimă“, afirmă cercetătoarea, citând studiul „Stigmatization of People with Pedophilia: Two Comparative Surveys“ al autorilor Sara Jahnke, Roland Imhoff, Juergen Hoyer, publicat în 2014.
Alte răspunsuri: 22,8% - pedepse cu închisoarea de până la 15 ani; 13,7% - închisoare între 15 şi 25 ani; 15% pentru detenţie pe viaţă; 9,3% pentru altă pedeapsă - de multe ori, castrarea chimică şi detenţie.
Gabriela Culda subliniază că pedofilii nu sunt rupţi de realitate, ei înţeleg că atracţia lor nu este una acceptată de societate, prin urmare nu o declară:
„Este aproape imposibil să detectăm în cadrul unei proceduri de selecţie obişnuită pedofilia“.
Concluzii
Potrivit acesteia, populaţia se distanţează social de pedofili prin mânie sau prin milă. Majoritatea respondenţilor vor pedepse foarte ridicate sau chiar moartea acestor „bolnavi“. Pericolul social perceput este dat şi de faptul că 25% consideră că o persoană cu pedofilie va comite, până la urmă, o infracţiune.
„În eşantionul nostru a fost un număr mare de persoane abuzate 75 (6,9%), dintre care 8 bărbaţi şi 67 femei. Există o corelaţie între cei abuzaţi şi orientarea bi/homosexuală, în sensul că aceia care au suferit abuzuri sexuale au fost mai predispuşi să aibă aceste orientări sexuale. Alte diferenţe de percepţie a pedofiliei le-am găsit între persoanele care au copii şi cele care nu au copii, respectiv între bărbaţi şi femei“, explică cercetătoarea.
O concluzie care a uimit-o e că 44,3% dintre cei chestionaţi cred că persoanele abuzate sexual vor abuza la rândul lor.
„Acesta a fost rezultatul care m-a surprins cel mai mult. Este o eroare clară de percepţie. Nu putem confunda faptul că mulţi dintre pedofili au fost abuzaţi sexual în copilărie cu faptul că persoanele abuzate sexual în copilărie ar dezvolta pedofilie. Victimele unui abuz sexual în copilărie sunt numeroase. Un procent foarte mic ajunge să dezvolte pedofilie! Şi mai surprinzător este că şi 32 de persoane dintre respondenţi cu abuz sexual (n. r. 42,6% dintre respondenţii agresaţi sexual) au apreciat că persoanele abuzate sexual în copilărie vor ajunge să comită abuz!“, subliniază cercetătoarea.
Grafic din studiu FOTO: Gabriela Culda
Ce prevede Codul Penal
Tulburarea pedofilică este o tulburare parafilică, explică Gabriela Culda potrivit Manualului de Diagnostic şi Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale. Parafilia trebuie înţeleasă ca orice interes sexual intens şi persistent altul decât interesul sexual pentru stimularea genitală sau preludiul cu parteneri umani, maturi fizic şi care consimt. „Tulburarea parafilică este o parafilie care provoacă individului disconfort emoţional sau disfuncţional în prezent sau a cărei satisfacere presupune o auto-vătămare sau riscul de a produce vătămare altor persoane“, detaliază cercetătoarea.
Această tulburarea de pedofilie, continuă Gabriela, presupune: manifestarea pentru o perioadă de cel puţin 6 luni a unor fantezii sexuale, impulsuri sexuale intense şi repetate sau comportamente ce conduc la obţinerea excitaţiei sexuale prin activitate sexuală cu un copil sau copii până la vârsta de 13 ani. Mai presupune ca persoana să fi acţionat pe baza acestor impulsuri sexuale, sau nevoile sau fanteziile sexuale să provoace un disconfort psihic semnificativ sau dificultăţi interpersonale.
Cercetătoarea din Cluj mai afirmă că pentru a fi diagnosticat cu pedofilie nu trebuie să comiţi o infracţiune sexuală.
De regulă, mai precizează ea, pedofilia apare la vârsta pubertăţii şi este o afecţiune care durează toată viaţa. Un factor de risc este comportamentul antisocial, dar şi abuzul sexual din copilărie, declarat de mulţi pedofili.
„Încă nu s-a stabilit o relaţie cauzală clară între abuzul sexual şi dezvoltarea pedofiliei. (...) Studiile arată că persoanele cu pedofilie raportează o rată mai mare de abuz sexual în copilărie faţă de infractorii non-sexuali. Este important de subliniat că majoritatea copiilor abuzaţi nu devin abuzatori sau pedofili. Diferenţele între copii abuzaţi care ajung pedofili şi cei care nu dezvoltă această parafilie stau în mediul de dezvoltare şi suportul primit după abuz“, consideră Gabriela.
Codul Penal din România nu pedepseşte tulburarea în sine, ci doar comportamentul: 1-5 ani de închisoare pentru sex oral sau anal, şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani; 2-7 ani de închisoare pentru abuzarea sexuală a unui minor ce nu a împlinit 13 ani. Coruperea sexuală a minorilor se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar când minorul nu are 13 ani - 6 luni - 2 ani de închisoare sau cu amendă.
Ce zic studiile internaţionale. Teorii despre cum ajunge abuzatul abuzator
Unele teorii susţin că „persoanele care comit infracţiuni sexuale încearcă să reconstruiască abuzul prin care au trecut, încercând să recâştige controlul asupra vieţii lor“, iar abuzând, la rândul lor, „reuşesc să nu se mai considere victime“, explică Gabriela Culda.
„Abuzatul consideră acceptabil ce i s-a întâmplat, folosind această «normalizare» ca un mecanism de apărare al psihicului care-l ajută să treacă mai uşor peste abuz“, adaugă ea.
Un aspect evidenţiat de studiile neurologice, subliniază cercetătoarea, e că pedofilii au o percepţie vizuală mai slabă, o integrare vizual-motorie mai slabă şi o performanţă la job mai puţin acurată sau precisă.
„Cercetările au arătat că molestatorii de copii dispun de anormalităţi la nivelul lobului temporal-parietal şi volum mai scăzut a materiei cenuşii, cât şi de anormalităţi structurale şi funcţionale ale creierului, un volum scăzut al materiei albe, amigdală mai mică şi circulaţie a sângelui redusă în lobul temporal drept. În sarcini academice s-a arătat că au un IQ per total mai mic, funcţionare academică, învăţarea limbajului, fluenţa, atenţia şi funcţionarea executivă sunt scăzute. Performanţa mai slabă a persoanele cu pedofilie este datorată unei slăbiciuni neurocognitive fundamentale, pedofilii fiind caracterizaţi de o neurodezvoltare anormală“, afirmă cercetătoarea din Cluj, citând idei din studiile făcute pe americani şi nemţi.
Mai puteţi citi:
Groapa de gunoi a Clujului, mormânt pentru nou-născuţi. Profilul psihologic al mamelor criminale