Studiu al oamenilor de ştiinţă din China: călătoriile în timp ar fi posibile prin intermediul „găurilor de vierme“

O echipă de cercetători de la Universitatea Tsinghua din Beijing a realizat un studiu special, în urma căruia au ajuns la concluzia că nu este exclus ca pe viitor să se poată călători în timp.

Găurile de vierme ar putea fi soluţia în acest sens, cred oamenii de ştiinţă din China, care au ajuns la concluzia că Principiul Iincertitudinii al lui Heisenberg, cunoscut în fizică şi ca „principiul nedeterminării”, nu ar fi valabil.

Găurile de vierme sunt considerate a fi portaluri între două locuri din Univers. În fizică, aceste găuri de vierme sunt soluţii teoretice pentru ecuaţii ale teoriei generale a relativităţii, care descrie spaţiul şi timpul şi au fost pentru prima dată descrise în 1935 de către Albert Einstein şi Nathan Rosen.

De altfel, teoria generală a relativităţii a emis principiul conform căuia, dacă există găuri de vierme traversabile, ele ar putea permite călătoria în timp.

Sciencealert.com scrie că, în cazul în care cele două părţi ale unei găuri de vierme ar fi suficient de apropiate, acest lucru ar putea să împiedice căderea în interiorul lor şi s-ar putea călători în timp. Este vorba despre aşa-numita „curbă temporală închisă”, privită cu anumite rezerve în lumea academică, asta pentru că ridică o serie de probleme de logică încă nerezolvate. Un exemplu în acest sens este dat de sciencealert.com. Astfel, dacă ar fi ca cineva să se oprească să sară într-o gaură de vierme, atunci cum ar putea sări în aşa fel încât să ajungă pe partea cealaltă şi să fie în două locuri în acelaşi timp?

Fizicienii ştiu că natura paradoxală a curbelor temporale le face să aibă unele proprietăţi interesante. Acestea pot fi utilizate pentru a face lucruri precum măsurarea proprietăţilor particulelor mai bine decât principiul de incertitudine al lui Heisenberg. 

Curbe temporare închise vs curbe temporare deschise

Şi pentru că fizicienilor nu le plac aceste paradoxuri, au apărut noi alternative denumite „curbe deschise în timp”, sau OTC-uri. O echipă de cercetători de la Universitatea Tsinghua din Beijing a încercat să afle dacă cele două tipuri de curbe temporale ar putea funcţiona la fel din anumite puncte de vedere. 

O primă întrebare la care grupul de oameni de ştiinţă a trebuit să răspundă a fost dacă un OTC ar putea fi folosit pentru a măsura proprietăţile unei mulţimi de particule la o precizie nelimitată. Asta în condiţiile în care, în mecanica cuantică obişnuită, toate măsurătorile sunt limitate de principiul incertitudinii lui Heisenberg, care pune o limită fundamentală asupra a ceea ce putem şti despre o particulă. Grupul de cercetători condus de Mile Gu a arătat că, dacă se profită de modul în care particulele pot fi sincronizate între ele înainte de a intra într-o curbă temporală, toate particulele vor ieşi din cealaltă parte a găurii de vierme, exact la fel aliniate, contrazicând astfel principul incertitudinii. 

În continuare, echipa de oameni de ştiinţă din Beijing a arătat că principiile după care funcţionează curbele temporale ar putea fi folosite şi în alte domenii, în special în construirea unor computere mai eficiente chiar şi decât cele cuantice.