Povestea unui portofel pierdut. Cea mai mare dovadă de omenie probată de un clujean aflat la plimbare cu câinele său
0Clujenii Teodora Petruţ şi Oliviu Cordoş sunt protagoniştii unei întâmplări cum rar se întâmplă. Teodora şi-a pierdut portofelul într-o seară, Oliviu i l-a găsit dimineaţa când a scos câinele şi după ce nu i-a găsit adresa, l-a dus la poliţie. E unul din acele prea multe cazuri când oamenii îşi pierd lucruri importante şi unul din puţinele când şi le regăsesc.
Era într-o zi de miercuri. În urmă cu două săptămâni. Teodora Petruţ pleca grăbită de la muncă, a parcat maşina lângă scara unde locuieşte prietenul ei şi a văzut că rucsacul îi era deschis. ”Mă gândeam că poate nu l-am închis în maşină. L-am închis frumos şi am urcat”, spune ea. Nici nu se gândea că tocmai îşi pierduse portofelul, unde erau buletinul, permisul auto, carduri bancare, carduri de fidelitate şi 250 de lei.
”Dimineaţa m-a sunat tatăl meu şi m-a întrebat dacă eu sau sora mea ne-am uitat actele undeva. Eu am zis: Nu, poate soră-mea. Eram la volan când m-a sunat tata. Acasă, am căutat în geantă şi, într-adevăr, portofelul dispăruse”, povesteşte tânăra de 27 de ani, cosmeticiană de meserie.
Tatăl i-a spus că a fost sunat de la Poliţia din Jibou, localitate din judeţul Sălaj, că o fiică de-a sa şi-a pierdut actele.
”Tata era liniştit când m-a sunat. Ştia că eu îmi pierdusem portofelul. Seamăn cu el. Chiar mi-a zis: toate defectele mi le iei?”, spune ea.
În portofel avea şi cărţi de vizită, dar numerel de telefon nu mai erau valabile. Poliţiştii au căutat-o după adresa de domiciliu, de pe buletin, adică la Jibou. A doua zi, la ora 15.00, portofelul era înapoi la ea.
Noroc cu câinele
Portofelul căzuse pe stradă, pe strada Edgar Quinet. ”Da, acolo l-am găsit. În mijlocul drumului, cum ar veni. Ieşisem cu câinele. Ăsta o fost norocul că am ieşit la prima oră (n.r. pe la 5 şi jumătate). Ploua şi locul era cumva în obscuritate. Nu bate lumina bine. Am văzut un portmoneu, m-am împiedicat de el. Am zis că e plin. Mi-am dat seamă că era pierdut recent. L-am băgat în buzunar şi am zis că mă uit la el când ajung la lumină. Şi am văzut că în el erau: buletin, permis de conducere, carduri, carduri de fidelitate, niciun bileţel, cărţi de vizită, nimic”, povesteşte găsitorul portofelului, un clujean de 45 de ani, Oliviu Cordoş, reprezentant vânzări de profesie.
Soţia lui a văzut că era şi un card la BT în portofel şi i-a zis să încerce la bancă. ”Dacă era valabil cardul ajungeam direct la dumneavoastră”, îi zice Oliviu Cordoş Teodorei Petruţ. Dar doamnele de la BT i-au spus că acel card nu mai era valabil. Şi aşa a ajuns la poliţie.
”Actele m-au interesat, nu banii. Banii i-am văzut câţi erau când am numărat cu poliţistul”, zice el. ”Da, fiecare mărunţel era acolo, la locul lui. Aveam mulţi de 50 de bănuţi”, îl completează tânăra.
Ce înseamnă să pierzi un portofel şi să nu-l găseşti?
În urmă cu ceva vreme, cumnata lui Oliviu Cordoş şi-a pierdut portofelul. Fugise după autobuz care stătea să plece din staţia de pe Izlazului şi atunci i-o fi căzut. ”Şi-a dat seama pe autobuz. Autobuzul plecase, s-a dat jos la prima staţie, a luat autobuzul înapoi şi nu l-a mai găsit. Au sunat-o a doua zi de la poliţie că peste drum, într-o scară de bloc, în gunoi, i-au găsit portmoneul, bani nu mai erau. Doar actele”, îşi aminteşte Cordoş.
Recidivă
Nu e prima dată când tânăra pierde obiecte. Cheile le-a rătăcit ”pe undeva”, la fel şi buletinul acum vreo 3 ani şi într-o zi căţelul. L-a găsit după o oră. Stătea în faţa uşii de intrare în apartament bucuros de revedere.
”Mă consider o persoană pozitivă şi din fiecare lucru rău văd partea bună. Vă mulţumesc. Am ajuns să nu-mi dau seama că mi-am pierdut un portmoneu. Practic, seara l-am pierdut şi dimineaţa l-am recuperat. Vă mulţumesc foarte mult. N-am simţit partea de responsabilitatea datorită dumneavoastră, acea panică”, mărturiseşte Teodora.
Îşi doreşte ca lumea să aprecieze lucrurile bune şi să vorbească şi când se întâmplă lucruri bune, nu doar când sunt nemulţumiţi. ”Lumea se plânge foarte mult şi nu mai vede lucrurile bune. Ai apă caldă şi un pat. Eşti fericit din punctul meu de vedere”, zice ea.
Cazul ei chiar e unul fericit. Mulţi îşi pierd actele sau portofelul, iar povestea lor are nervi şi multe ore pierdute pe drumuri pentru refacerea actelor, nu oameni de bine şi un final fericit.
Mai puteţi citi: