Povestea săbiilor ofiţerilor armatei regale. Ascunse de comuniştii care voiau să le facă bricege, obiectele zac îngropate în şanţuri
0Au avut loc două campanii de cercetări arheologice la Penitenciarului din Aiud în căutarea săbiilor ofiţerilor superiori ai armatei regale române şi nimic. Însă, cercetătorul Gheorghe Petrov nu este descurajat. E convins că le va găsi.
Căutările din octombrie 2012 şi mai 2013 în locul unde se bănuia că ar fi vechea forjă a penitenciarului din Aiud şi ar fi fost ascunse săbiile ofiţerilor armatei regale au fost fără rod. În ciuda numeroaselor mărturii, inclusiv ale unuia dintre deţinuţii care le-a ascuns, a grămezii de planuri consultate de la foşti deţinuţi, care nu mai sunt în viaţă, dar şi a informaţiilor obţinute de la foşti angajaţi ai penitenciarului, săbiile nu au fost descoperite.
Povestea acestor obiecte de patrimoniu începe odată cu comuniştii. Securitatea a arestat generali şi ofiţeri superiori din armata regală. Arestările au fost însoţite de confiscarea săbiilor, ordinelor, medaliilor şi decoraţiilor militare ale acestora - unele obţinute din partea regilor României ca semne de recunoaştere. Săbiile - scrie cercetătorul turdean Gheorghe Petrov, într-un articol din numărul 89 al publicaţiei ”Memoria. revista gândirii arestate”- erau de paradă şi au fost aduse la Aiud cu scopul clar de a fi topite şi din ele să se facă banale bricege, cuţite ori cosoare.
Până în anul 1956, se arată în unele mărturii aflate de Petrov, la acest penitenciar, s-au adus 12 căruţe cu săbii şi multe arme albe, depozitate într-o magazie din incinta fabricii. Alte 4 căruţe, ticsite cu arme albe, au fost aduse la sfârşitul lui 1960. Ele trebuiau distruse. Însă mai mulţi deţinuţi, conştienţi de valoarea acestor obiecte, au salvat o parte din ele şi le-au ascuns undeva, într-o veche forjă care azi nu mai există (n.r. azi există o a treia forjă), un loc care se lasă foarte greu de găsit.
Imagine din numărul 89 al publicaţiei ”Memoria. revista gândirii arestate”
La forjă lucrau doar deţinuţi politicii. Unul dintre ei - profesorul Gheorghe Popescu-Vâlcea, de loc din comuna vâlceană Copăceni, şi-a dat seama că aceste săbii sunt adevărate obiecte de patrimoniu şi s-a înţeles cu alţi doi deţinuţi (Savu Popa din Ocna Sibiului şi Gheorghe Martău din zona oraşului Tg. Jiu) să ascundă o parte din ele. Aşa au fost ascunse vreo 60 de săbii, îngropate în două şanţuri săpate în interiorul vechii forje. Alte 30 de săbii au fost ascunse în 1960 de Savu Popa şi Tiberiu Hentea, originar din Sibiu, în apropierea locului unde fuseseră ascunse primele săbii, în 1957.
”Secretul acestor acţiuni de mare risc pentru acea vreme a fost păstrat cu sfinţenie de către cei implicaţi până după căderea regimului comunist. Primele declaraţii poublice referitoare la aceste fapte au fost înregistrate în cursul anului 1993, fiind făcute de către Savu Popa şi Tiberiu Hentea. (...) Aceste arme, chiar dacă nu se mai păstrează în forma lor iniţială, reprezintă nişte bunuri mobile de patrimoniu care conţin o valoare istorică, simbolică şi artistică de nepreţuit, unele putând fi încadrate în categoria bunurilor de tezaur. Recuperarea unor astfel de piese istorice poate fi considerată şi ca o regăsire a unei părţi din acel trecut naţional, care a fost distrus cu bună ştiinţă de către autorităţile fostului regim comunist”, mărturiseşte, în articolul din ”Memoria”, cercetătorul Gheorghe Petrov.
Acesta a declarat, pentru ”Adevărul”, că peste câteva săptămâni intenţionează să meargă din nou la Aiud împreună cu un fost deţinut care a participat la distrugerea primei forje şi la construirea celei de-a doua. Cercetătorul speră că acest demers să dea roade şi să găsească artefactele demne de vitrinele unui muzeu, vestigii care au stat destul în şanţurile ce le-au ferit de ochii comuniştilor.
Mai puteţi citi: