Povestea emoţionantă a lui Andrei, jandarmul abandonat la naştere. A absolvit Teologia cu 9,55 şi vrea un program special pentru orfelinate
0Andrei este student la Facultatea de Jandarmi din Academia de Poliţie şi are o poveste aparte. A fost abandonat la naştere împreună cu fratelui său geamăn, dar a reuşit în cele din urmă să răzbească şi să învingă greutăţile vieţii, care nu au fost puţine.
Destinul nu l-a menajat pe Andrei, iar problemele au apărut în viaţa sa încă de când şi-a deschis pentru prima oară ochii. Abandonat de părinţi la naştere, a avut şansa de a fi adoptat. Însă fericirea nu a durat. Tatăl său adoptiv a murit, iar mama adoptivă s-a paralizat din cauza şocului, astfel că Andrei şi frăţiorul său au fost nevoiţi să se întoarcă la Centrul de Plasament.
Tânărul şi-a povestit viaţa într-o postare pe pagina de Facebook a Jandarmeriei Române.
„Culoarea cerului în ziua în care mama ne-a abandonat în spital era de o puritate azurie. În acea zi, o lumină proaspătă, cu reflexii aurii, inunda în lumină pătuţul în care eu, împreună cu fratele meu geamăn gânguram.
Urma să aflu mai târziu asta, de la mama adoptivă, care ne-a luat în casa ei şi care, alături de tata, aşa cum îi spuneam noi, aveau să ne fie părinţi până la vârsta de 7 ani. La vârsta când ceilalţi copii sunt duşi de părinţi de mână la şcoală, noi, eu şi fratele meu, am primt vestea că urma să ne întorcem la Centrul de Plasament.
Mama adoptivă paralizase la aflarea veştii că tata a murit... şi iată-ne din nou, în vâltoarea unui destin pe care, cu mintea noastră de copii, nu ştiam cum să-l numim. Cei mai mulţi ar spune că a fost tragic, că destinul a fost nemilos, însă nu a fost aşa şi dacă mai aveţi răbdare să citiţi câteva minute, probabil că-mi veţi da dreptate.
În loc să ne doboare, toate aceste întâmplări ne-au motivat. Poate că asta este magia sufletelor şi a minţilor curate de copii. Se încăpăţânează să scoată la lumina, toată negura şi ca printr-un miracol s-o transforme în lumină”, povesteşte tânărul.
În loc să se lase doborât de necaz şi compleşit de tristeţe, Andrei nu a abandonat. Mai mult, el a găsit resursele interioare pentru a se realiza în viaţă. Şi-a îndreptat paşii spre Teologie şi a absolvit Seminarul cu o medie mare. Apoi, a decis să se îndrepte spre o carieră militară.
„La Centru ne-am simţit ca într-o mare familie. Ceilalţi copii îmi spuneau ‘’Părintele’’, pentru că eram pasionat de religie şi pentru că, de fiecare dată când aveau nevoie de ajutor la teme, îi îndrumam. Când a venit vremea să alegem calea de urmat, am ales fără să ezit. Am mers la Seminarul de la Câmpulung.
Au urmat 4 ani frumoşi în care l-am descoperit pe Dumnezeu. Am absolvit Seminarul Teologic, iar la examenul de bacalaureat am reuşit să promovez cu nota 9.55.
Apoi am fost atras de cariera militară şi am fost admis în cadrul Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", visul de a deveni ofiţer de jandarmi, începând să prindă contur. Între timp, fratele meu a devenit bucătar şi sunt convins că va fi unul foarte bun. Gândurile mele se îndreaptă în aceste momente către ceilalţi prieteni de la Centrul de Plasament”, spune el.
Şi pentru că a reuşit să supravieţuiască şi mai mult decât atât, să-şi găsească scopul în viaţă, tânărul îşi dezvăluie nobleţea sufletească şi este decis să facă ceva pentru cei care, la fel ca şi el şi fratele său, rămân fără părinţi din diverse motive.
„Nu vreau să rămân un model de viaţă pentru ei. Îmi doresc să îi pot ajuta în orice mod şi o voi face, negreşit. Şi visul meu nu se opreşte. După ce voi deveni ofiţer, îmi doresc cu ardoare să pot crea un program de ajutor pentru copiii din orfelinate, un program social care să pună accent pe educaţie şi asta pentru că, dacă am realizat ceva în viaţa, se datorează educaţiei”, încheie tânărul.
Vă mai recomandăm şi: