Mărturia unei supravieţuitoare a atacului terorist din Londra, în 2005: „Sunt dovada că dragostea necondiţionată şi respectul pot transforma vieţi“
0Gill Hicks este o activistă pentru pace şi unul dintre supravieţuitorii unui atac terorist. Se întâmpla în Londra anului 2005, pe 7 iulie. După 11 ani, femeia a povestit, pe o scenă TED, nenorocirea prin care a trecut.
„Nu mi-aş fi putut imagina vreodată că un sinucigaş de 19 ani, cu bombă, m-ar putea învăţa o lecţie valoroasă“, astfel şi-a început discursul Gill Hicks, la TEDxSydney, în 2016.
Aceasta le-a povestit curioşilor cum într-o dimineaţă de marţi, din iulie 2005, fără să ştie, s-a urcat într-un mijloc de transport cu un terorist. Stăteau la doar câţiva paşi distanţă. Gill bănuieşte că sinucigaşul se uita la pasageri în timp ce îşi ţinea mâna pe detonator.
Ştia că teroristul nu avea nimic personal cu cei din metrou.
„Vreau să spun că nu mă cunoştea. Nu. În schimb, m-a etichetat într-un mod nejustificat şi nedorit. Eu devenisem duşmanul lui. Pentru el, eu eram «celălalt» , «ei, ceilalţi», spre deosebire de «noi». Eticheta de «duşman» i-a permis să ne dezumanizeze. (...) Douăzeci şi şase de vieţi preţioase au fost curmate numai în vagonul meu şi eu era să fiu în aceeaşi situaţie“, povesteşte femeia. Mărturia ei a fost tradusă în română de Bianca Han şi Cristina Nicolae.
În doar câteva secunde, lucrurile s-au schimbat total. Bomba a fost declanşată, iar oameni nevinovaţi şi-au găsit sfârşitul.
Gill mărturiseşte că înainte de tragedie lucra ca director de departament la Design Council, publica reviste de arhitectură şi design, purta negru, fuma ţigarete, bea gin şi se uita la prelegeri TED negândindu-se vreodată că va sta pe o scenă TED cu picioare protetice.
„Când am simţit că mă atinge unul dintre salvatorii mei, nu mai eram în stare să vorbesc, nici măcar să spun un cuvânt scurt, ca Gill. (...) Am înţeles exact cine şi ce este umanitatea cu adevărat, când am văzut ecusonul de identificare la internarea în spital. Pe aceasta scria: «O femeie necunoscută». O femeie necunoscută. Aceste trei cuvinte erau darul meu. Ceea ce-mi spuneau ele foarte clar era că viaţa mea fusese salvată, pentru simplul fapt că eram fiinţă umană. Niciun fel de diferenţe nu i-au împiedicat pe salvatorii mei să facă tot ce le stătea în putere să-mi salveze viaţa, să salveze cât de mulţi necunoscuţi puteau, punându-şi în pericol propria lor viaţă. Pentru ei nu conta că eram săracă sau bogată, culoarea pielii mele, dacă eram bărbat sau femeie, care era orientarea mea sexuală, cu cine am votat, dacă aveam şcoală sau nu, dacă eram credincioasă sau atee. Nimic nu conta decât faptul că eram o viaţă umană preţioasă. Mă percep ca pe o dovadă vie. Sunt dovada că dragostea necondiţionată şi respectul nu numai că pot salva, dar pot şi transforma vieţi“, afirma Gill Hicks.
Pe 7 iulie 2005, în Londra şi-au pierdut viaţa 52 de oameni şi peste 700 au fost răniţi în trei trenuri de metrou şi un autobuz. Atentatele au fost revendicate de Al Qaeda, potrivit rfi.ro.
Mai puteţi citi:
Mărturia unui fost jihadist: „Am confundat adevăratul Jihad“