Golgota româncelor plecate la muncă în Italia şi chinul copiilor de acasă. „A refuzat să mai vorbească”
0Tragedia româncelor plecate la muncă în Italia şi a sutelor de mii de copii rămaşi singuri în România este prezentată de Huffington Post, ediţia italiană.
Ediţia în limba italiană a Huffington Post scrie despre drama trăită de multe dintre româncele plecate să muncească în Italia ca bandante. „Un drum sinuos, pavat cu durere, singurătate, abandon, vinovăţie”, scrie autorul reportajului. Printre altele, este prezentată povestea Francescăi (nume fictiv pentru a-i proteja identitatea) care povesteşte cum s-a căscat o adevărată prăpastie între ea şi fetiţa sa, care credea că nu se mai întoarce şi că a abandonat-o.
„Prima dată când am venit în Italia, am stat doar cinci luni. Am lăsat-o pe fiica mea de doi ani în România. M-am întors pentru că a fost prea dureros pentru mine să fiu departe de ea”, a povestit Francesca.
Românca e descrisă ca o femeie dură, hotărâtă dispusă să facă orice sacrificiu pentru a schimba viaţa copilei şi a familiei sale.
„Are un aer dur, caracterul decisiv al cuiva care şi-a luat viaţa în mâini şi a făcut un pariu. Pentru că este nevoie de curaj, dragoste, generozitate şi poate un pic de nesăbuinţă pentru a părăsi pământul şi copiii cuiva şi a-şi încerca norocul într-o ţară străină, exact în Italia, unde locuiesc în prezent aproximativ 1.200.000 de români, potrivit datelor Istat. Un exod care este mai presus de toate feminin. Femeile care, cu un bagaj de noroc şi puţini bani în buzunar, ajung în ţara noastră pentru a „avea grijă” de bătrânii noştri, dar şi pentru a lucra pe câmp, pe şantierele de construcţii. Se confruntă cu acest sacrificiu pentru a îmbunătăţi viaţa copiilor lor, pentru a le permite să studieze, pentru a le oferi mai mult decât au putut primi. Dar de cele mai multe ori calea se transformă într-un drum sinuos, pavat cu durere, singurătate, abandon, vinovăţie”, scrie autorul reportajului.
Românca povesteşte că a ajuns în Italia în 2004 pentru a căuta un loc de muncă. Fetiţa ei de numai doi ani a rămas în România, cu bunica sa - mama Francescăi. În ciuda vârstei fragede, micuţa a înţeles ce se întâmpla, însă acest lucru nu i-a redus din suferinţă.
„Voiam să-i ofer o viaţă mai bună fiicei mele care, la acea vreme, avea doi ani. Prima oară am stat departe de ea cinci luni, apoi m-am întors acasă pentru că nu reuşeam să stau fără ea. Mi-am spus atunci că prefer sărăcia, că mai bine mănânc doar un ou, jumătate eu şi jumătate ea, pentru că distanţa este prea dureroasă. În cele cinci luni am auzit-o la telefon doar de trei sau patru ori. La început mă întreba când mă întorc. Apoi, probabil a începu să creadă că nu mă mai întorc, pur şi simplu nu mai voia să-mi vorbească”, s-a destăinuit „Francesca”.
Reîntoarcerea la sărăcie
Inevitabil, ea a decis să se întoarcă în sărăcie, în România, doar pentru a fi cu copila sa. Ulterior, aceeaşi sărăcie din ţara ei a determinat-o să revină în Italia, la muncă. Dar de data aceasta, nu a mai făcut greşeala să o lase pe micuţă în România. Însă nici aşa nu e împăcată cu soarta. Mama ei este acum singură, în România, la 78 de ani, iar acest lucru îi dă fiori Francescăi.
„M-am întors acasă, apoi când am putut să o iau şi pe ea cu mine, era în 2007 şi avea patru ani jumate, am revenit în Italia şi acum am aici familia mea. Aici sunt soţul meu şi cele trei fiice. Nu a fost uşor, mi-e doar de ţara mea şi de mama mea, pe care am lăsat-o acolo şi care, la 78 de ani, ar avea nevoie şi ea să fie îngrijită, dar viaţa noastră acum este aici”, se întristează ea.
O poveste asemănătoare are şi Roberta ( de asemenea nume fictiv) care şi-a împărtăşit suferinţa. Azi, copiii ei nu mai au încredere în ea, iar atunci când încearcă să le dea un sfat îi reproşează mereu şi mereu acelaşi lucru: „Ne-ai abandonat când eram copii, acum ce vreţi de la noi?”
UNICEF: 350.000 de copii români sunt singuri acasă
De altfel, potrivit UNICEF, nu mai puţin de 350.000 de copii români au rămas singuri sau sunt crescuţi de rude sau prieteni în condiţiile în care părinţii au plecat la muncă în Italia şi nu numai.
„Copiii rămaşi în România cred că au fost abandonaţi”, explică Silvia Dumitrache, preşedinta Asociaţiei Femeilor Române din Italia, care vorbeşte despre suferinţa şi sechelele cu care rămân copiii în lipsa părinţilor.
„Aceasta este o poveste născută din sărăcie şi disperare”, e concluzia ei.
Şi mai grav este că mulţi dintre aceşti copii au ajuns să-şi pună capăt vieţii, din cauza disperării, departe de părinţi şi simţindu-se abandonaţi de aceştia. Chiar dacă nu există dovezi concrete că la baza acestor tragedii ar fi stat distanţa dintre ei şi mama lor, circa 100 de copii ar fi recurs la un astfel de gest din 2010 şi până în prezent, conform celor spuse de Silvia Dumitrache.
Corupţia din ţară, sărăcia, lipsa perspectivelor şi a locurilor de muncă decente, precum şi lipsa oricărei speranţe privind viitorul continuă să-i facă pe români să plece la muncă afară şi să dea naştere unor adevărate tragedii.
Vă mai recomandăm şi: