De ce nu putem rezista alimentelor procesate care conţin grăsimi şi carbohidraţi
0Cercetătorii americani au arătat că centrul de recompense al creierului preţuieşte alimente bogate în grăsimi şi carbohidraţi - adică multe alimente prelucrate - mai mult decât alimentele care conţin doar grăsimi sau numai carbohidraţi. Explicaţia: aceste tipuri de alimente deturnează semnalele înnăscute ale organismului care guvernează consumul de alimente.
Cercetătorii de la Universitatea Yale (SUA) arată că centrul de recompense al creierului preţuieşte alimentele bogate în grăsimi şi carbohidraţi - adică multe alimente procesate - mai mult decât alimentele care conţin doar grăsimi sau numai carbohidraţi. Un studiu realizat pe 206 de adulţi, care a apărut în revista „Cell Metabolism”, susţine ideea că aceste tipuri de alimente deturnează semnalele înnăscute ale organismului care guvernează consumul de alimente.
„Procesul biologic care reglementează asocierea alimentelor cu valoarea lor nutritivă a evoluat astfel încât atribuirea valorii unui aliment să permită luarea unor decizii adaptive", spune autorul principal al studiului Dana Small, directorul Centrului de Cercetare al Dietei şi Fiziologiei din cadrul Universităţii Yale. „De exemplu, un şoarece nu riscă să ajungă în câmp deschis şi să se expună la pericolul unui prădător pentru a-şi procura un aliment care nu-i oferă energie”, explică cercetătoarea, citată de Science Daily.
Combinaţia grăsimi-carbohidraţi, preferată de creier
„În mod surprinzător, alimentele care conţin grăsimi şi carbohidraţi par să semnaleze încărcăturile calorice către creier prin mecanisme distincte. Participanţii noştri au fost foarte buni la estimarea caloriilor din grăsimi şi foarte slabi la estimarea caloriilor din carbohidraţi. Creierul pare să supraestimeze valoarea energetică a alimentelor ", spune ea.
Încercând să explice mecanismele creier-organism care stau la baza predispoziţiei genetice pentru obezitate, mâncatului în absenţa foamei şi dificultăţile de a pierde sau de a menţine greutatea, Small şi colegii ei din Germania, Elveţia şi Canada au analizat răspunsul neuronal la semnalele alimentare.
Subiecţilor testaţi le-au fost scanate creierele, în timp ce li s-au prezentat fotografii ale unor mâncăruri familiare care conţin fie multe grăsimi, fie mult zahăr, fie o combinaţie de grăsimi şi carbohidraţi.
Când li s-a alocat o sumă limitată de bani pentru a licita pentru alimentele pe care le considerau necesare, subiecţii au fost dispuşi să plătească mai mult pentru alimentele care combinau grăsimi şi carbohidraţi. Mai mult, combinaţia de grăsimi cu carbohidraţi a stimulat circuitele neuronale din centrul de recompense al creierului mai mult decât o mâncare preferată, un aliment mai dulce sau mai dens din punct de vedere energetic sau o porţie mai mare.
În natură, alimentele bogate în grăsimi şi carbohidraţi sunt foarte rare
Strămoşii noştri vânătoari-culegători au mâncat în majoritate plante lemnoase şi carne de animale, au remarcat cercetătorii. „În natură, alimente bogate în grăsimi şi carbohidraţi sunt foarte rare şi au tendinţa de a avea fibre, ceea ce încetineşte metabolismul”, spune Small. „Alimentele procesate, pe de altă parte, au în mod foarte frecvent încărcături bogate în grăsimi şi carbohidraţi.”
După „domesticirea” plantelor şi a animalelor şi dezvoltarea producţiei de cereale şi lactate acum circa 12.000 de ani, au crescut şi oportunităţile de a consuma grăsimi şi carbohidraţi în acelaşi aliment, dar alimentele procesate cum ar fi gogoaşa, care conţine circa 11 grame de grăsimi şi 17 grame de carbohidraţi, au apărut în urmă cu circa 150 de ani, o perioadă care nu a fost suficient de lungă pentru ca oamenii să dezvolte un răspuns nou al creierului vis-a-vis de acestea.
Nu am învăţat să gestionăm alimentele cu grăsimi şi carbohidraţi
Oamenii de ştiinţă cred că experienţa noastră trecută cu proprietăţile nutritive ale carbohidraţilor eliberează provoacă eliberarea de dopamină în creier printr-un semnal metabolic, încă necunoscut. Aceste semnale par să ajute la reglarea a ceea ce şi cât de mult mâncăm.
Cercetătorii susţin că activarea simultană a căilor de semnalizare a grăsimilor şi a carbohidraţilor lansează un efect pe care fiziologia umana nu ştie să-l gestioneze, în etapa de evoluţie la care se află acum. În concordanţă cu această sugestie, rozătoarele cărora li s-au administrat doar grăsimi sau doar carbohidraţi au reuşit să-şi regleze aportul total de calorii zilnice şi să-şi menţină greutatea corporală. Dar, având acces nerestricţionat la grăsimi şi carbohidraţi, acestea cresc rapid în greutate.
Citeşte şi