Cel mai bun spectacol al anului, conform UNITER, va fi pus în scenă în acest weeked, la Teatrul Maghiar din Cluj
0”Victor sau copiii la putere”, cel mai bun spectacol al anului 2013, desemnat la gala UNITER care a avut loc săptămâna aceasta la Târgu-Mureş, va fi pus în scenă sâmbătă, de la 20.00, la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca. Piesa este regizată de Silviu Purcărete.
”Aplauzele se cuvin echipei de artişti care a realizat acest spectacol - Silviu Purcărete, regizorul, Dragoş Buhagiar, scenograful, Vasile Şirli, compozitorul, minunaţii actori care joacă în spectacol”, a spus, la Gala de decernarea UNITER, Tompa Gabor, din partea Teatrului Maghiar din Cluj, în absenţa regizorului Purcărete. “E o provocare permanentă şi de nerezolvat. Textul nu poate fi tradus în sensul exact al cuvântului. Trebuie adaptat, pentru că este plin de jocuri de cuvinte, de lucruri care sunt legate de spiritul limbii franceze, de cultura franceză, de istoria franceză. Aşa se pare – deşi nu înţeleg limba, dar mi-am dat seama din explicaţiile colegilor – că adaptarea în limba maghiară este destul de bună, iar noi am încercat să ne scufundăm, să ne bălăcim în acest text”, a susţinut Purcărete despre piesa de teatru. Spectacolului durează 2 ore cu o pauză şi este supratitrat în limba română. Piesa este interzisă tinerilor sub 14 ani!
"Ne confruntăm cu o lume bulversată care şi-a pierdut valorile, în care adulţii citează lungi pasaje din enciclopedia Larousse, vorbesc simultan şi se comportă ca nişte copii. Nu ne mirăm că Victor îl „călăreşte” pe generalul Lonségur sosit la cină, că adulţii îşi trăiesc poftele sexuale excesive şi se înşeală în faţa copiilor"
Prezentarea piesei de Teatrul Maghiar
Afişul piesei care va fi jucată la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj
Victor sau copiii la putere
"Curentele de avangardă, printre care şi suprarealismul, resping categoric genurile tradiţionale. În principiu, ele resping şi teatrul, considerându-l doar o întreprindere comercială menită să satisfacă nevoile societăţii burgheze. Nu exclud însă posibilitatea de a folosi, din când în când, mijloacele de expresie ale teatrului. Este însă neacceptabil pentru ele ca cineva să fie interesat de teatru mai serios sau pe o perioadă mai lungă. Ei bine, monsieur Roger Vitrac (autorul piesei de teatru-nr) a fost şi el un reprezentant de seamă al suprarealismului, până când a început să scrie piese şi a fondat un teatru, împreună cu Antonin Artaud şi Robert Aron. Cei trei au întemeiat unul din teatrele cele mai revoluţionare ale primei jumătăţi a secolului XX, Théâtre Alfred Jarry, care a funcţionat între 1926–1930, drept pentru care suprarealiştii l-au exclus pe Vitrac din gruparea lor. În ciuda excluderii şi a anatemei, este de netăgăduit faptul că piesa lui Vitrac, pe care Comédie des Champs-Elysées a prezentat-o în data de 24 decembrie 1928, Victor sau copiii la putere nu este o dramă suprarealistă, sau cel puţin nu este marcată prea mult de particularităţile stilului. Privind lista de distribuţie a dramei, s-ar părea că avem de-a face cu una din piesele de bulevard care copleşeau scenele pariziene din acea vreme. Însă după ce aflăm că protagonistul, care îşi sărbătoreşte a noua aniversare, Victor are o înălţime de 181 centimetri, începem să ne dăm seama că nu este vorba neapărat de reprezentarea realistă sau imitaţia unui segment din viaţa burghezilor. Prima scenă aduce deja o serie de provocări: Victor, copilul de nouă ani, o manipulează pe cameristă spărgând o vază de Sèvres de mare valoare, după care o suspectează de servicii sexuale oferite patronilor săi. Iluzia lumii şi a valorilor burgheze se prăbuşeşte în câteva clipe, imaginea acestei lumi răsturnate pe dos fiind întărită şi de schimbul de replici dintre cameristă şi copil: <<LILI: Victor a înnebunit. Un copil nu se poartă aşa; VICTOR: Nu este aici niciun copil! Şi nici n-a fost vreodată!>> . Ne confruntăm cu o lume bulversată care şi-a pierdut valorile, în care adulţii citează lungi pasaje din enciclopedia Larousse, vorbesc simultan şi se comportă ca nişte copii. Nu ne mirăm că Victor îl „călăreşte” pe generalul Lonségur sosit la cină, că adulţii îşi trăiesc poftele sexuale excesive şi se înşeală în faţa copiilor, că o doamnă apărută din întâmplare şi chinuită de gaze intestinale, Ida Mortemart, este cea care trezeşte în Victor sentimente adevărate, şi că după plecarea ei toată lumea o ia razna, comportamentul uman devine imprevizibil, iar funcţionarea limbii contrazice regulile minţii lucide. Toate acestea ne duc cu gândul la marca mişcării suprarealiste: viaţa este de fapt vis, halucinaţie, hipnoză", se arată în prezentarea spectacolului de către reprezentanţii Teatrului Maghiar.
Distribuţie
Victor, nouă ani Áron Dimény
Charles Paumelle, tatăl lui Victor Zsolt Bogdán
Émilie Paumelle, mama lui Victor Emőke Kató
Lili, servitoarea lor Csilla Varga
Esther, şase ani Csilla Albert
Antoine Magneau, tatăl lui Esther Ervin Szűcs
Thérèse Magneau, mama lui Esther Andrea Vindis
Generalul Louségur József Biró
Ida Mortemart Imola Kézdi
Doctorul / Doamna mută / Maria, servitoare Levente Molnár
regia Silviu Purcărete
scenografia Dragoş Buhagiar
muzica Vasile Şirli
colaborator muzical Katalin Incze G.
asistent de regie István Albu
asistent scenografie Petre-Tiberius Trifan
asistent scenografie Vladimir Iuganu
regia tehnică Imola Kerezsy
Citeşte şi
Culisele Galei UNITER. 500 de invitaţi sunt aşteptaţi astă-seară la Târgu Mureş