Ce lecţii ar trebui să înveţe credincioşii de la simbolul crucii. Preot: „A fi vertical într-o lume strâmbă aduce durere“
0Preotul Ortodox Dorel Gălan a vorbit, pentru „Adevărul“, despre simbolul crucii şi despre cum ne putem menţine echilibrul.
Plecând de la exemple din cărţile sfinte, de la idei aprig dezbătute de filosofi, psihologi şi teologi, ”Adevărul” vă prezintă un serial, pe care l-am numit „Duhovnic online”, cu teme religioase explicate oamenilor pe înţelesul anului în care trăim cu ajutorul preotului Dorel Gălan din Cluj, dar şi a altor specialişti în diverse domenii. Împreună vom încerca să vă spunem de ce „drumul spre iad e pavat cu bune intenţii”, care este decalogul omului modern şi povestea din spatele unor simboluri creştine, unde e limita compromisului/libertăţii şi de unde începe păcatul/cenzura, dar şi cum îi putem aduce pe cei mai mici dintre noi aproape de biserică fie că se numeşte ea ortodoxă, greco-catolică, catolică, reformată, musulmană, budistă şi lista poate continua.
„Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier e nebunie, însă pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu ( I Corinteni 1:18). Din perspectiva fugii de durere, asumarea Crucii de către Mântuitorul este cu atât mai de neînţeles, «nebunie», pentru că să te jertfeşti pentru cineva - fie că merită, fie că nu - este expresia unei «iubiri nebune», necondiţionate, «iubire în ciuda faptului că...». Privită astfel, iubirea care iese din limitele lui «te iubesc pentru că...» sau a condiţionărilor «te iubesc dacă...» nu se va mai preocupa de ceea ce are de primit, ci pe ceea ce are de oferit. Vestea bună e ca o astfel de perspectivă e cea care îmbogăţeşte dragostea“, povesteşte preotul ortodox Dorel Gălan.
În opinia sa, crucea şi jertfa Mântuitorului arată, nu la prima vedere, câteva aspecte sau lecţii de orientare în viaţă:
„Mai întâi putem vorbi de verticalitate. A fi vertical într-o lume strâmbă aduce durere. Se spune că «dacă vrei să spui adevărul, pregăteşte-te să suferi». Cu siguranţă, nu e rarisim să trecem prin situaţii de viaţă când avem de ales între curajul unei opinii, atitudine opusă lui «stai în banca ta», şi un yesman-ism care provoacă adevărate incongruente morale şi cognitive (una gândeşti, alta spui). De obicei, noi invocăm adevărul pentru a ne apară opiniile - «nu e adevărat!» însemnând de multe ori «nu-mi convine».
A doua lecţie este realismul, acel «a fi cu picioarele pe pământ». E lecţia care deriva din poziţia Crucii înfiptă în pământ. Sursa nefericirii personale, dar şi a conflictelor este, de cele mai multe ori, denaturarea sau interpretarea nerealistă a realităţii. În Pateric se relatează cum doi fraţi care au trăit în bună înţelegere mulţi ani, au ajuns să se certe, înşelaţi de diavolul care le arată o pasare... unul vedea cioară, celălalt porumbel...“, povesteşte preotul.
A treia lecţie, în perspectiva lui Gălan, este cea a echilibrului exprimat prin braţul orizontal al Crucii, privit ca o balanţă. „«Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos», sunt vorbele Sfântului Apostol Pavel. Discernământul şi echilibrul reprezintă virtuţile necesare navigării noastre printre tentaţiile şi provocările lumii. Dezechilibrul este posibil în lumea din care Dumnezeu e izgonit, lumea în care «totul este permis», adaugă preotul.
Cum găsim şi menţinem echilibrul interior? Preotul răspunde: „Raportându-ne la Dumnezeu ca la Cel-Ce-ne-ţine frica de Dumnezeu - vorbim aici de acea frică izvorâtă din iubire şi respect. Acesta este începutul înţelepciunii“.
Mai puteţi citi: