Oraşul Călăraşi, înghiţit de troiene în iarna anului 1954

Iarna a lovit cu putere Călăraşiul anului 1954, când stratul de zăpadă a atins la Călăraşi 173 de centimetri. Şi Bucureştiul a fost troienit.

De altfel, atunci tot sudul ţării a fost înghiţit de troiene. Erau zone, unde acestea erau înalte de cinci metri.
În analele meteorologilor s-au consemnat de-a lungul vremii temperaturi record negative, când la Călăraşi s-au înregistrat minus 24,7 grade Celsius în 1929. 

La Constanţa şi Brăila s-au semnalat minus 25 de grade în 1929, la Sulina minus 25,6 grade Celsius în 1929, la Tulcea minus 25,4 grade Celsius în 1911, Cernavodă minus 24,6 grade Celsius în 1954, iar la Hârşova minus 23,6 grade Celsius în 1954.

Iernile grele dau frisoane celor mai vârstnici locuitori ai Călărăşiului, care se tem nu doar de zăpezi, cât mai ales de dezgheţul care umflă apele Dunării. Două catastrofe au rămas în memoria oamenilor, iar una s-a întâmplat chiar la 3 februarie, în 1985.

În acea noapte, îngheţată tun, Dunărea a format un pod de sloiuri de 15 metri înălţime. Până dimineaţă, nivelul apei a crescut cu repeziciune, podul natural a cedat şi sloiurile au spart digul. În oraş s-a dat imediat alarma pentru că apa ajunsese şi la trei metri înălţime.

Animalele de la Grădina Zoologică au scăpat, iar leii, tigrii, urşii şi maimuţele umblau libere sau se refugiaseră în copaci. "Am salvat o parte dintre ele şi le-am urcat în bărci. S-a creat o panică de nedescris în oraş atunci cu atâtea fiare în libertate”, spun localnicii.

În primăvara anului 1953, Dunărea a măturat tot ce-a întâlnit în cale. „Sloiuri imense pluteau pe Borcea, iar apa inundase toate locuinţele din apropiere. Vedeai peşti îngheţaţi pe străzi”, a povestit o femeie pensionară.