De ce e bine să mâncăm linte. Cine trebuie să evite alimentul care combate anemia. Cum se prepară corect
0Săracă în calorii, lintea este una dintre cele mai sănătoase surse de proteine, fiind bogată în fibre, dar şi în antioxidanţi. Deşi furnizează numeroase beneficii sănătăţii fizice şi psihice, leguma este intezisă persoanelor care suferă de boli ale rinichilor.
De asemenea, lintea nu se va consuma de cei bolnavi de gută sau artrită pentru că are acid uric în componenţă.
Prin consumul de linte putem combate anemia şi putem trece cu bine peste momentele de oboseală şi stres.
Datorită timpului de fierbere redus, lintea este o excelentă alternativă la fasole. Lintea de culoare verde şi cea maro îşi păstrează cel mai bine forma şi proprietăţile în urma fierberii (în 20-30 de minute este gata) şi se prepară mult mai uşor decât alte legume cu boabe.
“Lintea este bogată atât în fibre solubile, cât mai ales în fibre insolubile. Fibrele solubile normalizează nivelul de colesterol din sânge, iar cele insolubile sunt eficiente în combaterea constipaţiei, prin uşurarea tranzitului intestinal. Este o sursă excelentă de antioxidanţi, fibre, vitamine, minerale şi acizi graşi omega 3 şi omega 6”, explică Denisa Zaharia, medic de familie.
Acidul folic şi magneziul ajută la relaxarea venelor şi arterelor. Totodată, magneziul creşte rezistenţa fizică la efort şi reprezintă o sursă de energie pentru organism.
Este recomandată pentru combaterea insomniei şi în tratamentul post-operatoriu. Fosforul joacă un rol vital în menţinerea sănătăţii oaselor şi a dinţilor. Fierul pe care-l conţine lintea este esenţial pentru transportul oxigenului în organism şi pentru formarea globulelor roşii în sânge.
Oferă saţietate de lungă durată
Lintea are un conţinut caloric mic, iar prin conţinutul de fibre şi proteine oferă o senzaţie de saţietate de lungă durată. Scade riscul de boli cardiovasculare datorită conţinutului de magneziu şi acid folic, care au o contribuţie enormă la starea de sănătate a inimii.
Cele mai indicate sortimente de linte pentru alimentaţie sunt lintea verde şi cea roşie, care îşi păstrează cel mai bine forma şi proprietăţile în urma fierberii. Cu un gust fin, asemănător celui de nucă, lintea verde este cea mai răspândită varietate de linte. În schimb, lintea roşie este cel mai rar sortiment.
Consumată în salată, în amestec cu legume bogate în vitamina C, precum roşii, ardei sau broccoli, lintea îşi sporeşte proprietăţile nutritive, iar fierul pe care îl conţine este absorbit mult mai uşor.
Extrem de uşor de pregătit este şi supa de linte: lintea se fierbe, împreună cu legumele preferate, ca pentru orice supă, iar spre final, pentru un plus de gust, se poate adăuga puţin chimen sau coriandru.
Paşii gătirii
În funcţie de dimensiunea şi culoarea bobului de linte, timpul de gătire va diferi foarte puţin, însă în medie lintea nu are nevoie de mai mult de 30 de minute de fierbere:
1. Lintea se spală foarte bine.
2. Pentru a fierbe lintea ai nevoie de câte trei căni cu apă la fiecare cană cu linte. Astfel, dacă vrei să fierbi o cană cu linte vei folosi trei căni cu apă. Se pun apa şi lintea într-o cratiţă mare, deoarece lintea îşi dublează volumul pe măsură ce se fierbe. Se acoperă cu un capac şi se fierbe la foc mic timp de 15-20 de minute.
3. În timpul fierberii poţi să pui o jumătate de ceapă, usturoi tocat sau sare pentru a conferi o aromă lintei.
4. Lintea fiartă se poate consuma ca atare cu puţin ulei de măsline, zeamă de lămâie, pătrunjel şi alte legume. Sau o poţi fierbe deodată cu alte legume pentru a face obţine o tocăniţă delicioasă sau o poţi pasa cu blenderul pentru a obţine supă-cremă.
5. Dacă nu vrei să foloseşti lintea imediat, o poţi păstra la frigider câteva zile sau să o pui în pungi sigilate la congelator pentru a o avea la îndemână atunci când ai nevoie.
Conform nutriţioniştilor, lintea are de 7 ori mai mult fier decât spanacul si de 3 ori mai mult calciu decât majoritatea cerealelor. O ceaşcă de linte fiartă are aproximativ 100 de calorii. Datorită timpului de fierbere redus, lintea este o excelentă alternativă la fasole, atât in componenţa preparatelor pasate, cât şi în supă, sau asociată cu orez şi legume.
Vă recomandăm să citiţi şi: