Cum ţinem corect Postul cel Mare. Sfaturile părintelui Necula: Suntem fii risipitori, slugi la porcii stăpânilor lumii
0Preot ortodox si profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, cunoscut publicului pentru numeroasele sale apariţii la conferinţe şi dezbateri televizate, părintele Constantin Necula a dat câteva sfaturi credincioşilor care doresc să ţină Postul Paştelui. Conform news.ro, preotul spune că a ţine post nu înseamă să te înfometezi fără rost şi că există mai multe categorii de postitori.
“ A posti nu înseamnă a flămânzi fără rost, a alerga după victorii nutriţioniste ieftine. Din pricina a tot soiul de pseudospecialişti în reţete alimentare ori în detoxifieri cu iz religios, omul modern a uitat că a posti înseamnă a te pregăti pentru Înviere. Prin toate ale tale ca om, fiinţă fragilă şi singuratică, unică în darurile prin care Dumnezeu te ţine în viaţă. Sigur că există mai multe categorii de postitori. Este ca în atletism, unde atlet este şi cel ce alergă maratonul şi cel de la săritura în lungime, performanţa ţine de categoria la care participi. Aşa şi în postire, unii sunt postitori de cursă lungă, alţii pe spaţii mici, deloc insignifiante pentru Hristos.
Pentru ca postirea să fie valorizată pentru Împărăţia lui Dumnezeu postitorul poate trece pe la duhovnic, antrenor şi arbitru deopotrivă, pentru ca efortul să fie finalizat cu medalia de aur: împărtăşania! Pentru a sintetiza, pentru fiecare în parte, postirea este un efort personal care îmbogăţeşte Biserica. Icoanele din lăcaşul de cult descoperă galeria de câştigători ai Împărăţiei, mereu alături de noi”, a explicat părintele Constantin Necula, pentru news.ro.
Sfaturi pentru cei bolnavi
Părintele Constantin Necula le-a recomandat celor bolnavi care ţin post să urmeze acest lucru, atâta vreme cât pot, boala lor fiind “deja un efort de renunţare şi recuperare a nădejdii”.
“Bătrânii, bolnavii, copiii nu sunt doar postitori, ci şi motiv de postire. Suferinţa lor sau greutăţile prin care trec sunt motivări aspre ale postirii. Când ei postesc, îngerii surâd cu îngăduinţă. Bătrânii sunt învăţătorii noştri întru postire, iar copiii sunt cei mai simpatici dintre ucenici. Uite, luăm postul copiilor, cel care supără cel mai ades pe neînţelepţii gândirii fără Dumnezeu. Duminică de duminică, atunci când vor să fie împărtăşiţi, copiii caută să nu mănânce – deşi cine trăieşte Taina Bisericii ştie că pentru cei foarte mici reţinerea de la alimentaţie nu e fundamentală. Răsplata lor pentru efort nu este doar împărtăşirea, ci dragostea comunităţii. Slujesc în Catedrala Mitropolitană din Sibiu şi văd, duminică de duminică, zeci de copii care se împărtăşesc sub zâmbetul comunităţii. Tinerii la fel, sunt priviţi cu o bucurie specială.
Pentru că pruncii şi tinerii nu sunt doar viitorul Bisericii, ci prezentul ei continuu. Cât priveşte categoria «bătrâni bolnavi» să ştiţi că la ei avem altă problemă: ei refuză să renunţe la post! Pentru cei bolnavi recomand mereu să ţină atât cât pot, boala fiind deja un efort de renunţare şi recuperare a nădejdii. Îi iubesc pe cei bolnavi pentru că rugăciunea lor ţine biserica, suferinţa lor este plusul de realism din care învăţăm ce înseamnă Crucea lui Hristos”, mai spune părintele.