Cum mâncăm corect peşte. Ce facem cu oasele şi când folosim cuţitul, cum evităm capcanele
0Aliment delicios, dar pretenţios, peştele poate să ne dea bătăi de cap atunci când suntem invitaţi la o masă festivă. Codul bunelor maniere are reguli clare în ceea ce priveşte modul în care mâncăm peşte. Pentru a nu cădea în capcane trebuie să ţinem cont de câteva reguli.
Peştele nu se mănâncă la fel ca friptura. Nu se taie cu un cuţit normal. Tacâmul de peşte este alcătuit dintr-un cuţit de o formă specială şi o furculiţă mai mică. Cuţitul se foloseşte doar la tranşare, dezosare şi ca ajutor la mâncat. Odată operaţia terminată (desfacerea în două şi îndepărtarea şirei spinării) cuţitul nu se mai foloseşte la tăiat. Fiind foarte moale, furculiţa e suficientă. Oasele pe care le avem în gură se pun pe furculiţa apropiată de buze sau le putem scoate cu ajutorul a două degete. Pentru peştele din conservă ne slujim de furculiţă, ţinută în dreapta, ajutându-ne cu o bucată de pâine, ţinută în stânga.
Mâncatul peştelui cere o artă specială. Înainte de a ieşi în lume, informaţi-vă şi exersaţi acasă.
Icrele obişnuite le putem unge pe o felie mai mare de pâine, după care o vom tăia cu cuţitul ţinut în mâna dreaptă şi furculiţa în stânga. Procedăm la fel cu toate sandviciurile mari. Tăiem (ca la friptură) două-trei bucăţele şi le mâncăm cu furculiţa ţinută în mâna dreaptă. Putem mânca icrele şi luându-ne în farfurie o porţie din care, cu ajutorul cuţitului, ne ungem bucăţi mici de pâine ruptă cu mâna.
Unele preparate folosesc peştele sub formă de fileu, altele îl includ sub forma medalionului (în cazul somonului, spre exemplu), iar la unele preparate puteţi chiar să primiţi la masă un peşte întreg, cu cap şi coadă.
Cel mai important aspect legat de modul în care mâncăm un peşte este că nu vom folosi un cuţit obişnuit deoarece peştele nu se mănâncă la fel ca friptura. Există un cuţit special destinat peştelui, iar acesta se foloseşte de fapt la dezosare şi uneori ca un ajutor la mâncat. Dacă peştele are oase, pe acestea le vom pune din gură pe furculiţă, şi doar în situaţii ieşite din comun le putem lua cu două degete. Este drept că mâncatul peştelui necesită o îndemânare specială, dar dacă ştiţi regulile va fi uşor.
Prima dată, tăiaţi coada
În primul rând este nevoie să tăiaţi coada, capul şi aripioarele peştelui şi să le mutaţi în altă parte a farfuriei sau într-o altă farfurie, prevăzută pentru resturi, şi apoi va trebui să filetaţi peştele, adică să inseraţi cuţitul pe lângă şira spinării, despicând peştele de la un capăt la celălalt. După ce aţi realizat această tăietură, puteţi fie să trageţi şira spinării afară, fie să scoateţi şira spinării după ce desfaceţi peştele ca o carte, fie să mâncaţi întâi partea de deasupra apoi scoţând şira spinării, să puteţi mânca şi partea de dedesubt. Pielea se poate mânca, depinzând de ce fel de peşte este (unii o consideră delicatesă, iar pielea anumitor specii nu are o textură plăcută sau un gust bun) iar la tăierea peştelui vom folosi exclusiv furculiţa. Cuţitul poate fi folosit doar la dezosare şi doar în situaţii extreme vom folosi cuţitul pentru a tăia peştele efectiv.
Atunci când peştele este servit sub formă de medalion sau file, avem mult mai puţin de lucru, şi este importat de ştiut că există restaurante unde chelnerii se ocupă cu dezosarea peştelui ce urmează a fi servit de către client.
Există reguli pentru consum şi în cazul fructelor de mare, de asemenea şi tacâmuri speciale pentru acestea, cum ar fi cuţitaşul special pentru midii şi stridii, o linguriţă pentru icrele de Manciuria sau cleştele pentru crabi şi languste. Cunoscând regulile legate de consumul lor şi experimentând de câteva ori, peştele şi fructele de mare nu vor mai reprezenta un moment dificil în timpul servirii mesei!
Cartea care s-a vândut ca pâinea caldă
Pretutindeni în lume, cărţile care ne învaţă normele comportamentului civilizat se bucură astăzi de un imens succes. “Codul bunelor maniere astăzi” nu face excepţie: la douăzeci de ani de la apariţie s-a vândut în peste 300.000 de exemplare.
Scris cu inteligenţă, deplin adaptat uzanţelor moderne occidentale şi totodată celor româneşti, Codul este un veritabil bestseller naţional.
În urma extraordinarului succes al cărţii, autoarea, Aurelia Marinescu (licenţiată a Facultăţii de Limba şi Literatura Română), a fost invitată să vorbească la radio şi la televiziune, să dea interviuri, să scrie în reviste de mare tiraj pe tema comportamentului civilizat, să ţină cursuri de bune maniere la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Universităţii Bucureşti.
Vă mai recomandăm şi:
Soldatul universal „uitat” pe front: caporalul Tupiţă este de 25 de ani în teatrele de operaţiuni