Urzica din Coreea aclimatizată în România, viitorul bucătăriei. Specialiştii o văd potrivită chiar şi pentru sarmale
0O plantă asemănătoare urzicii, gustoasă dar şi cu proprietăţi medicale, ar putea ajunge peste câtva timp un ingredient nelipsit din bucătăria românească. Pentru aroma sa specială, poate fi folosită în aproape orice preparat culinar, inclusiv la sarmale. Se numeşte Perilla Frutescens şi a fost adusă din Coreea de cercetătorii buzoieni, pentru aclimatizare.
Venită tocmai din estul îndepărtat al Asiei, planta care creşte în formă de tufă, înaltă chiar şi de doi metri, are toate şansele să intre pe lista verdeţurilor preferate de gospodinele din ţara noastră.
Deocamdată, creşte doar în serele Staţiunii de Cercetare Legumicolă Buzău, în scop ştiinţific, pentru a le oferi cercetătorilor toate informaţiile privind rezistenţa la clima şi solul din ţara noastră.
”O am în studiu de ceva timp şi s-a aclimatizat foarte bine la noi în ţară. Vegetează foarte bine şi nu am depistat până acum dăunători periculoşi care să afecteze producţia. E o victorie când o plantă este adusă la noi, ca resursă de hrană pentru viitor”, spune cercetătorul Costel Vânătoru, de la Staţiunea de Cercetare Legumicolă Buzău.
Planta asiatică se lasă uşor descoperită de horticultorii buzoieni, care sunt pe cale să afle de ce este atât de apreciată în ţări precum Coreea sau China.
”Acolo este folosită ca plantă alimentară şi este foarte apreciată şi ca plantă condimentară şi aromatică, pentru că toate organele vegetative aeriene ale plantei degajă o aromă plăcută, o aromă fadă, dulce, foarte plăcută. E greu de asociat ca aromă cu ceva existent la noi. Are o aromă cu identitate clară, dar foarte plăcută”, explică cercetătorul buzoian.
Horticultorii buzoieni spun că Perilla Frutescens este o plantă viguroasă, ce atinge o înălţime de până la un metru şi jumătate în câmp, iar în spaţii protejate depăşeşte doi metri înălţime.
”Este o tufă puternică, cu o tulpină chiar uşor lemnoasă la bază şi mulţi lăstari laterali. Seamănă oarecum la frunze cu urzica noastră, dar cu frunza mult mai mare şi ceva mai bogată. Este zimţată pe margine, ca şi urzica noastră. Este interesantă pentru că are vigoare, potenţial mare de producţie, dacă este bine îngrijită. Poţi să obţii peste 35 de tone de masă vegetativă la hectar, ceea ce este mare lucru. La o plantă de genul acesta, aromatică, de regulă, se obţin până la 18 tone de masă vegetativă la hectar”, spune cercetătorul Costel Vânătoru.
Planta poate fi consumată în stare crudă, dar şi procesată la temperaturi mari. Recomandate pentru consum în alimentaţie sunt în special frunzele, mari, cărnoase şi de o culoare verde intens. Urzica asiatică este bună în salate dar ar putea fi folosită cu succes şi la prepararea tradiţionalelor sarmale româneşti, cărora le-ar da o aromă specială, cred horticultorii buzoieni.
”De la ea sunt utilizate lăstarii, frunzele, seminţele, cam toate părţile aeriene. Frunzele sunt folosite la salate, iar în zona lor, în Coreea, gospodinele le folosesc la un fel de sărmăluţe, dar umplute numai cu orez, aşa cum sunt foile de viţă de vie la noi sau de varză. Nu este exclus ca în viitor acestea să fie apreciate şi în bucătăria noastră, pentru sarmale”, este de părere horticultorul buzoian.
Specialiştii o recomandă şi pentru multiplele sale proprităţi farmaceutice şi pentru rolul ei în fabricarea parfumurilor sau a lumânărilor. Uleiul extras din Perilla Frutescens poate fi folosit deopotrivă în alimentaţie, cât şi la aromatizarea lumânărilor.
”Asiaticii o folosesc foarte mult ca plantă aromatică dar şi ca plantă medicinală, pentru diverse afecţiuni interne, imunitate, pentru inimă. Ea este apreciată şi pentru ulei. Din ea se extrage un ulei alimentar dar şi tehnic, folosit în parfumerii, la fabricarea lumânărilor aromatice”, spune Vânătoru.
Odată procesul de aclimatizare încheiat, Perilla Frutescens va putea fi cultivată de oricine
”Trebuie ştiut că ea înfloreşte şi produce seminţe destul de târziu. Se comportă ca o plantă tardivă lucru care o face valororasă din punct de vedere alimentar, pentru că asigură frunze proaspete şi lăstari cruzi pe toată perioada verii. Ea poate fi înfiinţată atât prin însămânţare directă, cât şi prin răsad, acesta din urmă fiind metoda pe care noi o recomandăm, însă la distanţe ceva mai mari, la 1,20 metri între rânduri şi 50 centimetri între plante, pe rând, ca să se poată dezvolta foate bine”, spune Costel Vânătoru.
CITEŞTE ŞI