Marian, bărbatul care și-a pierdut braţele când era adolescent, primește o nouă lovitură
0Pentru Marian Drăgan, un buzoian care este nevoit să supraviețuiască fără mâini, șirul de încercări pe care viața i le rezervă pare fără sfârșit. Credea că existența sa a ajuns pe un făgaș suportabil, însă o nouă lovitură i-a dat viața peste cap. A rămas singur.
Marian Drăgan are 41 de ani și locuiește în casa părintească din Cochirleanca, satul Boboc. Avea numai 12 ani când s-a electrocutat la un transformator de la aerodromul militar Boboc, pierzându-şi braţele în urma unor operaţii complicate.
„Ne-am dus cu oile pe un câmp şi acolo era un transformator de înaltă tensiune. Ne-am urcat pe el ca să ne uităm după animale, iar când am coborât am pus mâna pe nişte fire. Pur şi simplu, braţele mi-au fost carbonizate. Viaţa mea s-a schimbat total”, ne-a povestit Marian.
Au trecut de atunci trei decenii, perioadă grea în care a depins exclusiv de cei din jurul său. Aurica, mama lui Marian, a fost tot timpul alături de el, pentru a-i da să mănânce, să bea apă, să se îmbrace. Psihicul său a fost mereu dominat de gândul că nu poate să aibă grijă de gospodărie, că nu poate să vadă de animale, că nu se poate ocupa de agricultură.
Viața i s-a schimbat după căsătoria cu Elena
În urmă cu 21 de ani, Dumnezeu i-a dat lui Marian Drăgan o familie frumoasă. Mai întâi s-a însurat cu Elena, o femeie iubitoare la acea vreme, apoi au apărut în viața lor cele două fiice gemene, Miruna și Alexandra.
Cu mâncarea și plata utilităților s-au descurcat, fiind ajutați de părinții lui Marian, care au păsări, animale şi o bucată de pământ. Familia s-a împrăștiat între timp, fetele, care au 21 de ani, locuiesc în orașul Buzău, unde își au locul de muncă. Vin însă la gospodăria părintească aproape în fiecare săptămână. De ceva vreme, însă, îl găsesc acasă doar pe Marian.
Bărbatul fără mâini, părăsit de soție după 21 de ani
Supusă deselor și grelelor încercări, căsnicia lui Marian Drăgan s-a destrămat, soția lui fiind cea care a decis să pună capăt relației. Pentru Marian, pierderea nu este doar în plan sentimental, el rămânând și fără sprijinul care a dat un imbold traiului său chinuit.
„M-am trezit într-o dimineață fără soția mea. Și-a luat lucrurile într-o noapte și a plecat de acasă. Am auzit că avea de vreo doi ani o relație cu cineva dintr-o comună de la munte și că la el s-a dus. Acum simt și dezamăgire, și furie, mai ales tristețe. Bine că, slavă Domnului, mai este mama în putere”, mărturisește Marian.
După ce și-a pierdut ambele brațe din umăr, Marian a fost într-o continuă căutare a unor soluții care să-i confere măcar un pic de independență. A învățat să apese clanța ușii cu piciorul, să-și așeze scaunul cu dinții și, cu ajutorul unui creion ținut în gură, să tasteze la calculator.