Filmul, internetul şi foamea bat cultura

Vânzările de carte au scăzut dramatic, ultimul anticariat e falimentar iar librăriile şi bibliotecile aproape pustii. Singurul anticar care a supravieţuit pe piaţa din Buzău spune că, odată cu tăierea salariilor profesorilor, şi-a pierdut şi ultimii clienţi fideli.

Anticariatele sunt pe cale de dispariţie iar bibliotecile tot mai goale. Singurul anticar din Buzău spune că „oamenii preferă să-şi dea puţinii bani pe care-i mai au pe mâncare decât pe o carte", considerând că foamea îi alungă pe buzoieni din faţa librăriilor. Crede că va trage obloanele în curând dacă nu se întâmplă vreo minune. „Vând mai puţin de jumătate decât acum şase luni, abia îmi plătesc chiria la spaţiu, nu ştiu cât o sa mai rezist", spune oftând Anghel Ursache, ultimul anticar din Buzău.

Se luptă cu falimentul din cauza numărului tot mai mic de clienţi, deşi are preţuri mici la cărţi, începând de la un leu. „De parcă nu era suficient că tinerii nu mai sunt interesaţi să citească, a mai venit şi criza peste noi. În urmă cu zece ani erau cinci anticariate în Buzău şi nu făceau faţă comenzilor. Iar de când s-au tăiat salariile profesorilor, care erau cam singurii care mai căutau o carte bună, am rămas şi fără aceşti puţini clienţi", a adăugat anticarul.

Iubeşte cartea şi spune că este conştient de rolul pe care îl are meseria lui, de a transmite către o altă generaţie volumele abandonate de proprietari. Bătrânul anticar încearcă să insufle dragostea pentru cunoaştere generaţiei tinere cu metode de marketing originale.

"Când intră pentru prima dată un copil în anticariat alături de părinţi, eu îi ofer câte o portocală sau o ciocolată. Apoi le povestesc despre farmecul şi magia cărţilor. Am observat, însă, că sunt din ce în ce mai puţini interesaţi", ne-a declarat anticarul.

Bibliotecile sunt goale

Dezinteresul pentru cultură al buzoienilor se resimte şi în activitatea bibliotecii centrale.  O parte dintre buzoieni, cei mai în vârstă, spun că pe vremuri, înainte de '89, dădeau chiar mici "atenţii" librarilor ca să le păstreze volumele valoroase. "Pe vremea lui Ceauşescu cumpăram cărţi de la librărie pe sub mână, că nu se găseau. Acum cu ce să mai cumpăr? Mi-aş dori să mai iau măcar o carte pe lună, dar nu îmi ţine de foame", ne-a declarat Ecaterina Bratu, de 58 de ani.

De cealaltă parte, tinerii recunosc că nu au răbdare să citească o carte de la cap la coadă. "Nu pot să stau cinci ore cu cartea în mână. Intru pe internet, sigur găsesc un rezumat sau, mai simplu, caut filmul", ne-a declarat Andreea Vlad, o adolescentă de 17 ani.