Ce este tripsul, insecta distrugătoare, şi cum poate fi combătut cu ajutorul prădătorilor naturali

Agricultura se confruntă cu tot mai multe provocări, aşa cum este şi combaterea dăunătorilor prin metode cât mai ecologice. Tripsul, o insectă polifagă ce atacă cele mai diverse specii de legume şi cereale, este combătut mai eficient cu ajutorul prădătorilor naturali, care au efect şi asupra altor dăunători precum musculiţa albă şi păianjenul.

Tripsul dă cele mai mari bătăi de cap fermierilor care deţin culturi în spaţii protejate. Produce pagube importante în culturile de ardei, tomate, castraveţi şi ceapă. Mai grav este că tripsul este principalul vector de transmitere a virusului petelor de bronz.

Cele mai întâlnite şi periculoase specii sunt tripsul californian (Frankliniella occidentalis) respectiv tripsul comun (Thrips tabaci). Sunt insecte de dimensiuni mici ce pot fi observate cu ochiul liber în flori sau pe spatele frunzelor. 

Larvele acestora colonizează partea inferioară a frunzei şi împreună cu adulţii se hrănesc cu sucul celular, prin înţepare şi sugere. Atacul se poate recunoaşte după urmele lăsate pe fructe şi frunze.

Combaterea tripsului este extrem de dificilă din cauza adaptabilităţii la mediu şi a rezistenţei pe care o are faţă de produsele chimice. Insectele dăunătoare, spun legumicultorii, au început să tolereze produsele chimice folosite pentru distrugerea lor. 

Permanent s-au căutat noi soluţii de combatere iar cele mai eficiente s-au dovedit a fi tot cele naturale. Folosirea prădătorilor este cea  mai nouă metodă de combatere a insectelor dăunătoare.

Este vorba despre alte insecte, a căror hrană constă în ouăle şi larvele dăunătorilor. Buzoianul Mircea Tatul, legumicultor din Cochirleanca, spune că un control biologic al dăunătorilor este mai eficace decât utilizarea produsele fitosanitare chimice.

”Colaborăm cu o firmă olandeză şi avem tot ce înseamnă control biologic de la început până la sfârşitul etapei. Sunt nişte gândăcei, nişte păianjeni, care se hrănesc cu dăunători. În cazul tripsului, există un altfel de păianjen, mai mic, care depune ouă în ouăle şi larvele dăunătorului, se dezvoltă acolo iar când creşte se hrăneşte cu larva respectivă şi moare”, spune Mircea Tatu, legumicultor din judeţul Buzău.

Faţă de avantajele pe care le are faţă de mediul înconjurător, în ultimii ani controlul biologic este tehnica cea mai des folosită de producători de combatere a dăunătorilor. Prădătorii naturali Orius laevigatus şi Amblyseius swirskii se realizează un control complet al acestui dăunător. 

”Există prădători pentru absolut toţi dăunători. Acestea sunt alternative la insecticide, mai avantajoase şi foarte eficiente, sunt sută la sută eficiente. La final planta rămâne curată şi sănătoasă. Prădătorii folosiţi care nu se hrănesc din plantă, ci doar cu dăunătorii respectivi. Chiar dacă ar fi un pic mai scump, este mai avantajos pentru că economisim mult. La insecticide trebuie soluţii, plata forţei de muncă, din ce în ce mai greu de găsit”, spune legumicultorul buzoian.

Tripsul şi ceilalţi dăunători pot fi menţinuţi sub pragul de dăunare utilizând Amblyseius-System (Amblyseius cucumeris), Swirskii-System (Amblyseius swirskii) sau Orius-System (Orius spp).